NADIR s. n. (Astron.) Punct de pe bolta cerească, opus zenitului, situat la intersecția verticalei locului cu emisfera cerească inferioară. – Din fr. nadir.

nadir sns [At: GEOGRAFIE, 6^r/17 / V: (îvr) ~der / E: fr nadir] (Ast) Punct de pe bolta cerească, opus zenitului, situat la intersecția verticalei locului la care ne referim cu emisfera cerească inferioară.

NADIR s. n. (Astron.) Punct de pe bolta cerească, opus zenitului, situat la intersecția verticalei locului la care ne referim cu emisfera cerească inferioară. – Din fr. nadir.

NADIR s. n. (Astron.) Loc în care verticala unui punct de pe una din emisferele terestre întîlnește suprafața bolții cerești corespunzătoare emisferei opuse.

NADIR s.n. Punct de pe bolta cerească diametral opus zenitului, situat la intersecția verticalei unui punct de observație cu suprafața bolții cerești din emisfera opusă. [< fr. nadir, cf. ar. nadir – opus].

NADIR s. n. punct diametral opus zenitului, la intersecția verticalei locului cu bolta cerească din emisfera opusă. (< fr. nadir)

NADIR n. astr. (în opoziție cu zenit) Punct imaginar pe bolta cerească, care coincide cu zenitul din emisfera opusă celei de unde privește observatorul. /<fr. nadir

nadir n. Astr. punctul cerului care este direct sub picioarele noastre [opus zenitului].

* nadír n., pl. urĭ (fr. nadir d. ar. nadhir, apus). Astr. Punctu ceruluĭ care e direct supt picĭoarele noastre, în opoz. cu zenit.

nader sn vz nadir

nadir s. n.

nadir s. n.

nadir s. n.

NADIR ȘAH (1688-1747), comandant militar, șah al Persiei (1736-1747). S-a remarcat în campaniile șahului Tahmasp II împotriva afganilor care au invadat Persia (1722) și a turcilor. În 1736 a uzurpat domnia lui Abbas III și și-a luat titlul de șah creând un imperiu efemer. A stăpânit vaste teritorii. În 1737-1738 a început campania împotriva Indiei de N cucerind, în 1739, orașul Delhi, capitala Marilor Moguli. Asasinat.