2 intrări

  • nacara
  • neagă nacara nagara nagarea naghea nadara nădarea

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

nacara sf vz neagă

nădarea[1] sf vz neagă corectată

  1. În original, fără accent; l-am adăugat așa cum îl recomandă definiția principală — LauraGellner

nea sfs [At: POLIZU / V: nacara, nadara, nagara, nagarea, naghea, nădarea / E: nct] (Reg) 1 Persoană încăpățânată, care contrazice mereu și care face totul numai după capul ei. 2 (Îc) ~ga-rea (sau îf nagarea, nagara, nacara, nadara, nadarea, naghea, nădrea) Om plicticos, pisălog, încăpățânat, care se ține scai de cineva Si: belea, cobe, piază-rea. 3 (Îac) Drac. 4 (Îe) A ședea ca ~a-reaua (sau nagaraua) pe capul cuiva sau a se ține ca ~a-reaua de cineva, a-i sta cuiva ~-rea în spinare A se ține morțiș de cineva. 5 (Îae) A nu slăbi pe cineva din ochi. 6 (Îe) A fugi de cineva ca de ~a-rea A fugi de cineva ca de dracul. 7 (Îe) A fi gol ~ A fi gol pușcă.

nagará f. (turc. naghara, d. pers. nekare). Vechĭ. Un fel de cimbal. – Și -rádă, pl. e (după ngr., ca și sîrb. nakarada).


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

nagará (-ále), s. f. – Tobă, tamburină. – Tc. (per.) nakara (Șeineanu, III, 488). Sec. XVII, înv. Cf. sp. nácar (Corominas, III, 488), it. nacchera.

Intrare: nacara
nacara
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: neagă
neagă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
nacara
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F149)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nagara
  • nagaraua
plural
  • nagarale
  • nagaralele
genitiv-dativ singular
  • nagarale
  • nagaralei
plural
  • nagarale
  • nagaralelor
vocativ singular
plural
nagarea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
naghea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
nadara
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
nădarea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.