11 definiții pentru nabab


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NABÁB, nababi, s. m. 1. (În Evul Mediu, în India și în alte țări din Orient) Titlu purtat de guvernatorii regiunilor desprinse din Imperiul Marilor Moguli; persoană care avea acest titlu. 2. Epitet pentru o persoană foarte bogată. – Din fr. nabab.

nabab [At: LEON ASACHI, B. 57/27 / Pl: ~i / E: fr nabab] 1 sm Titlu dat în India musulmană marilor ofițeri ai sultanului. 2 sm Titlu dat guvernatorilor musulmani din Irak, Iran, Pakistan, India. 3-4 sm Persoană care avea titlul de nabab (1-2). 5 sm Prinț mahomedan din Orient. 6 sm (Pex; fig) Persoană foarte bogată. 7-8 am (Îvr) Care aparține nababului (1-2). 9-10 Referitor la nabab (1-2). 11-12 am De nabab (1-2).

NABÁB, nababi, s. m. 1. Titlu purtat de ofițerii superiori ai sultanului sau de guvernatorii musulmani din Iran, Pakistan, India; persoană care avea acest titlu. 2. Epitet pentru o persoană foarte bogată. – Din fr. nabab.

NABÁB, nababi, s. m. Prinț musulman din Orient (Iran, Pakistan, India); p. ext. persoană foarte bogată. Blana scumpă aruncată cu neglijență de nabab pe un scaun. C. PETRESCU, S. 153.

NABÁB s.m. 1. (Ist.) Titlu dat odinioară în India guvernatorilor de provincii, căpeteniilor militare; prinț mahomedan din Orient. 2. Mare bogătaș. [< fr. nabab, cf. hind., ar. nawwâb].

NABÁB s. m. 1. titlu dat în trecut în India guvernatorilor de provincii și căpeteniilor militare. 2. om foarte bogat. (< fr. nabab)

NABÁB ~i m. 1) (în India și în alte țări orientale din evul mediu; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducător al unei provincii sau înalt demnitar. 2) fig. Om foarte bogat. /<fr. nabab

nabab m. 1. titlul principilor indieni; 2. om foarte bogat.

* nabáb m. (fr. sp. nabab, cuv. indian popularizat de A. Daudet în Le nabab [1877], d. arab. navvâb, pl. d. naĭib, substitut, locotenent. V. nalp). Titlu dat în India marilor ofițerĭ din dinastia Tamerlan și guvernatorilor de provinciĭ. Azĭ. Prinț indian musulman. Fam. Om bogat (Porecla luĭ Gheorghe Cantacuzino, fostu șef al Conservatorilor în România).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: nabab
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nabab
  • nababul
  • nababu‑
plural
  • nababi
  • nababii
genitiv-dativ singular
  • nabab
  • nababului
plural
  • nababi
  • nababilor
vocativ singular
  • nababule
  • nababe
plural
  • nababilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nabab

  • 1. în Evul Mediu (În India și în alte țări din Orient) Titlu purtat de guvernatorii regiunilor desprinse din Imperiul Marilor Moguli; persoană care avea acest titlu.
    surse: DEX '09
    • diferențiere Titlu purtat de ofițerii superiori ai sultanului sau de guvernatorii musulmani din Iran, Pakistan, India; persoană care avea acest titlu.
      surse: DEX '98 DLRLC
    • diferențiere Titlu dat odinioară în India guvernatorilor de provincii, căpeteniilor militare; prinț mahomedan din Orient.
      surse: DN
  • 2. Epitet pentru o persoană foarte bogată.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Blana scumpă aruncată cu neglijență de nabab pe un scaun. C. PETRESCU, S. 153.
      surse: DLRLC

etimologie: