2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

nătângire sf [At: COSTINESCU / Pl: -ri / E: nătângi] 1 Prostire. 2 Încăpățânare. 3 Îndârjire.

NĂTÂNGÍ, nătângesc, vb. IV. Refl. 1. (Rar) A deveni nătâng (1); a se prosti, a se tâmpi. 2. (Pop.) A se încăpățâna, a se îndărătnici; a se îndârji, a se înverșuna. – V. nătâng.

NĂTÂNGÍ, nătângesc, vb. IV. Refl. 1. (Rar) A deveni nătâng (1); a se prosti, a se tâmpi. 2. (Pop.) A se încăpățâna, a se îndărătnici; a se îndârji, a se înverșuna. – V. nătâng.

nătângi [At: I. NEGRUZZI, S. VI, 12 / Pzi: ~gesc / E: nătâng] 1 vr (Rar) A deveni nătâng (1) Si: a se prosti, a se tâmpi. 2 vr (Pop) A se încăpățâna. 3 vr (Pex) A se îndârji. 4 vi (Reg) A face mofturi la mâncare. corectată

A SE NĂTÂNGÍ mă ~ésc intranz. rar1) A deveni nătâng. 2) A stărui într-o acțiune sau într-o atitudine contrar bunului-simț. /v. nătâng

nătîngésc (mă) v. refl. Mă fac nătîng.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nătângí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nătângésc, imperf. 3 sg. nătângeá; conj. prez. 3 să nătângeáscă

nătângí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nătângésc, imperf. 3 sg. nătângeá; conj. prez. 3 sg. și pl. nătângeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NĂTÂNGÍ vb. v. încăpățâna, îndărătnici, îndârji, înverșuna.

nătîngi vb. v. ÎNCĂPĂȚÎNA. ÎNDĂRĂTNICI. ÎNDÎRJI. ÎNVERȘUNA.

Intrare: nătângire
nătângire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nătângire
  • nătângirea
plural
  • nătângiri
  • nătângirile
genitiv-dativ singular
  • nătângiri
  • nătângirii
plural
  • nătângiri
  • nătângirilor
vocativ singular
plural
Intrare: nătângi
verb (V407)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nătângi
  • nătângire
  • nătângit
  • nătângitu‑
  • nătângind
  • nătângindu‑
singular plural
  • nătângește
  • nătângiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nătângesc
(să)
  • nătângesc
  • nătângeam
  • nătângii
  • nătângisem
a II-a (tu)
  • nătângești
(să)
  • nătângești
  • nătângeai
  • nătângiși
  • nătângiseși
a III-a (el, ea)
  • nătângește
(să)
  • nătângească
  • nătângea
  • nătângi
  • nătângise
plural I (noi)
  • nătângim
(să)
  • nătângim
  • nătângeam
  • nătângirăm
  • nătângiserăm
  • nătângisem
a II-a (voi)
  • nătângiți
(să)
  • nătângiți
  • nătângeați
  • nătângirăți
  • nătângiserăți
  • nătângiseți
a III-a (ei, ele)
  • nătângesc
(să)
  • nătângească
  • nătângeau
  • nătângi
  • nătângiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nătângi

etimologie:

  • vezi nătâng
    surse: DEX '98 DEX '09