3 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

năsturare sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~rări / E: năstura] (Rar) 1 Încheiere cu nasturi a unei haine. 2 Coasere a nasturilor pe o haină.

NĂSTURÁR, năsturari, s. m. (Rar) Persoană care face sau vinde nasturi. – Nasture + suf. -ar.

NĂSTURÁR, năsturari, s. m. (Rar) Persoană care face sau vinde nasturi. – Nasture + suf. -ar.

năstura vt [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: ~rez / E: nasture] (Rar) 1 A încheia cu nasturi o haină. 2 A coase nasturi la o haină.

năsturar sm [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~i / E: nasture + -ar] 1-2 Persoană care (confecționează sau) vinde nasturi (1).

NĂSTURÁR, năsturari, s. m. Fabricant sau vînzător de nasturi.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

năsturár (rar) s. m., pl. năsturári

năsturár s. m., pl. năsturári


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

năsturáre, năsturắri, s.f. (înv.) 1. încheiere a nasturilor. 2. coasere a nasturilor.

năsturá, năsturéz, vb. I (înv.) 1. a încheia o haină cu nasturi. 2. a pune, a coase nasturi la o haină.

Intrare: năsturare
năsturare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năsturare
  • năsturarea
plural
  • năsturări
  • năsturările
genitiv-dativ singular
  • năsturări
  • năsturării
plural
  • năsturări
  • năsturărilor
vocativ singular
plural
Intrare: năstura
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • năstura
  • năsturare
  • năsturat
  • năsturatu‑
  • năsturând
  • năsturându‑
singular plural
  • năsturea
  • năsturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • năsturez
(să)
  • năsturez
  • năsturam
  • năsturai
  • năsturasem
a II-a (tu)
  • năsturezi
(să)
  • năsturezi
  • năsturai
  • năsturași
  • năsturaseși
a III-a (el, ea)
  • năsturea
(să)
  • năstureze
  • năstura
  • năstură
  • năsturase
plural I (noi)
  • năsturăm
(să)
  • năsturăm
  • năsturam
  • năsturarăm
  • năsturaserăm
  • năsturasem
a II-a (voi)
  • năsturați
(să)
  • năsturați
  • năsturați
  • năsturarăți
  • năsturaserăți
  • năsturaseți
a III-a (ei, ele)
  • năsturea
(să)
  • năstureze
  • năsturau
  • năstura
  • năsturaseră
Intrare: năsturar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năsturar
  • năsturarul
  • năsturaru‑
plural
  • năsturari
  • năsturarii
genitiv-dativ singular
  • năsturar
  • năsturarului
plural
  • năsturari
  • năsturarilor
vocativ singular
  • năsturarule
  • năsturare
plural
  • năsturarilor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

năsturar

  • 1. rar Persoană care face sau vinde nasturi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Nasture + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09