3 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

năsprire sf vz înăsprire

ÎNĂSPRÍ, înăspresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni aspru (la pipăit); a (se) aspri. ♦ Fig. A (se) face mai dur, mai sever, mai închis. ♦ Refl. (Despre trăsăturile feței) A căpăta o expresie de seriozitate, de severitate. 2. Refl. (Despre vreme) A se face mai rece. 3. Tranz. A face ca o situație să devină mai grea, să se înrăutățească. ♦ Refl. A se încorda, a se agrava. 4. Refl. (Despre vin) A căpăta un gust acidulat, a deveni înțepător; a pișca la limbă. – În + aspru.

ÎNĂSPRÍ, înăspresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni aspru (la pipăit); a (se) aspri. ♦ Fig. A (se) face mai dur, mai sever, mai închis. ♦ Refl. (Despre trăsăturile feței) A căpăta o expresie de seriozitate, de severitate. 2. Refl. (Despre vreme) A se face mai rece. 3. Tranz. A face ca o situație să devină mai grea, să se înrăutățească. ♦ Refl. A se încorda, a se agrava. 4. Refl. (Despre vin) A căpăta un gust acidulat, a deveni înțepător; a pișca la limbă. – În + aspru.

ÎNĂSPRÍRE s. f. Acțiunea de a (se) înăspri; înrăutățire, agravare; încordare, ascuțire. – V. înăspri.

ÎNĂSPRÍRE s. f. Acțiunea de a (se) înăspri; înrăutățire, agravare; încordare, ascuțire. – V. înăspri.

înăspri [At: P. MAIOR, IST. 102/22 / V: (înv) înas~, năspri / S și: (înv) înnă~ / Pzi: ~resc / E: în- + aspru] 1-2 vtr (A face să devină sau) a deveni aspru la pipăit. 3 vr (D. glas) A se aspri. 4 vr (D. vin) A căpăta un gust acidulat, a deveni înțepător. 5 vr (Rar; d. culori) A se închide. 6-7 vtr (Fig) A (se) face mai sever. 8-9 vtr (Fig) A (se) face mai necomunicativ. 10 vr (D. trăsăturile feței) A căpăta o expresie de seriozitate, de severitate. 11 vr (D. vreme) A se face mai rece. 12 vt A face ca o situație să devină mai grea. 13 vr (D. relațiile dintre oameni) A se încorda. 14 vr (D. conflicte) A se agrava. 15 vt (Reg) A scrobi o rufă.

înăsprire sf [At: COSTINESCU / V: (înv) năsprire / Pl: ~ri / E: înăspri] 1 Asprire la pipăit Si: înăsprit1 (1). 2 Răgușire a glasului Si: înăsprit1 (2). 3 (Șîs ~a vinului) Moment în care mustul capătă un gust acidulat datorită fierberii Si: înăsprit1 (3). 4 Închidere a unei culori Si: înăsprit1 (4). 5 Severitate. 6 Necomunicativitate. 7 Dobândire a unei expresii severe de către trăsăturile feței Si: înăsprit1 (7). 8 Răcire a vremii Si: înăsprit1 (8). 9 Înrăutățire a situației Si: înăsprit1. 10 Încordare a relațiilor dintre oameni Si: înăsprit1 (10). 11 Agravare a unui conflict Si: înăsprit1 (11). 12 Scrobire a unei rufe Si: înăsprit1 (12).

ÎNĂSPRÍ, înăspresc, vb. IV. 1. Tranz. A face ca ceva să devină aspru; a aspri. Vîntul îi înăsprise pielea. 2. Refl. (Despre vreme) A se face mai rece. Vremea începea să se înăsprească. În port munca conteni și vapoarele plecară mai curînd, de frica înghețului. DUNĂREANU, CH. 74. Toamna se duce și vremea prinde a se-năspri. VLAHUȚĂ, O. A. 135. 3. Tranz. Fig. (Cu privire la oameni și la inima, firea sau gîndul lor) A face mai neînduplecat, mai sever, mai rău, mai închis; a înrăutăți, a înrăi. Îl înăsprise clocotul din el. POPA, V 256. Gîndul că soră-sa ar privi-o de sus... îi înăsprise inima. VLAHUȚĂ, O. A. III 134. ◊ Refl. Sufletul tînăr se înăspri. SADOVEANU, O. I 271. Parcă nu erau numai Maranda și părinții pricina neastîmpărului său; i se mai înăsprea sufletul și cu jalea din sat. MIRONESCU, S. A. 44. ♦ Refl. (Despre trăsăturile feței) A exprima asprime, duritate, severitate. Slăbise, între sprîncene i se adîncise o dungă. Gura i se înăsprise. CAMILAR, TEM. 256. 4. Tranz. A face ca o situație să devină mai grea, mai puțin suportabilă: a agrava. Și care mai grozav jug... poate fi altul decît sărăcia, care negreșit va fi partea țăranilor, dacă în loc de a îmbunătăți, vom înăspri soarta lor? KOGĂLNICEANU, S. A. 173. ♦ Refl. A se încorda, a se ascuți; a se agrava; a se adînci (4). În perioada imperialistă a capitalismului se întețește goana capitaliștilor după profituri maxime, se înăspresc toate contradicțiile capitalismului. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 12, 15. 5. Refl. (Despre must) A căpăta un gust acidulat, a deveni înțepător, pișcător.

ÎNĂSPRÍRE s. f. Acțiunea de a (se) înăspri; fig. înrăutățire, agravare; ascuțire, încordare. Înăsprirea vremii.Principalul mijloc folosit de capitaliști pentru reducerea prețului de cost este înăsprirea exploatării, scăderea salariului real al muncitorilor. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2392.

A SE ÎNĂSPRÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni (mai) aspru. Suprafața materialului se ~ește. 2) fig. A deveni mai dur, mai sever. 3) (despre timp) A se face mai rece. Vremea se ~ește. 4) rar (despre must) A deveni înțepător; a căpăta aciditate. 5) fig. A deveni mai dificil, mai grav; a se agrava; a se înrăutăți; a se complica. Lupta s-a ~it. /în + aspru

A ÎNĂSPRÍ ~ésc tranz. A face să se înăsprească. [Sil. în-ăs-pri] /în + aspru

înăsprì v. 1. a (se) face aspru; 2. a (se) irita: se înăspri craiul PANN.

asprésc v. tr. (d. aspru). Fac aspru (dur): sărăcia asprește sufletele. Daŭ un gust aspru: fermentațiunea asprește mustu. – Și înăsprésc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!înăsprí (a ~) (î-năs-/în-ăs-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înăsprésc, imperf. 3 sg. înăspreá; conj. prez. 3 înăspreáscă

!înăspríre (î-năs-/în-ăs-) s. f., g.-d. art. înăsprírii

înăsprí vb. (sil. mf. în-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înăsprésc, imperf. 3 sg. înăspreá; conj. prez. 3 sg. și pl. înăspreáscă

înăspríre s. f. (sil, mf. în-), g.-d. art. înăsprírii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNĂSPRÍ vb. 1. a (se) aspri. (Suprafața materialului s-a ~.) 2. v. înrăutăți.

ÎNĂSPRÍRE s. 1. v. asprire. 2. v. înrăutățire.

arată toate definițiile

Intrare: năsprire
năsprire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: înăspri
  • silabație: î-năs-pri, în-ăs-pri info
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înăspri
  • ‑năspri
  • înăsprire
  • ‑năsprire
  • înăsprit
  • ‑năsprit
  • înăspritu‑
  • ‑năspritu‑
  • înăsprind
  • ‑năsprind
  • înăsprindu‑
  • ‑năsprindu‑
singular plural
  • înăsprește
  • ‑năsprește
  • înăspriți
  • ‑năspriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înăspresc
  • ‑năspresc
(să)
  • înăspresc
  • ‑năspresc
  • înăspream
  • ‑năspream
  • înăsprii
  • ‑năsprii
  • înăsprisem
  • ‑năsprisem
a II-a (tu)
  • înăsprești
  • ‑năsprești
(să)
  • înăsprești
  • ‑năsprești
  • înăspreai
  • ‑năspreai
  • înăspriși
  • ‑năspriși
  • înăspriseși
  • ‑năspriseși
a III-a (el, ea)
  • înăsprește
  • ‑năsprește
(să)
  • înăsprească
  • ‑năsprească
  • înăsprea
  • ‑năsprea
  • înăspri
  • ‑năspri
  • înăsprise
  • ‑năsprise
plural I (noi)
  • înăsprim
  • ‑năsprim
(să)
  • înăsprim
  • ‑năsprim
  • înăspream
  • ‑năspream
  • înăsprirăm
  • ‑năsprirăm
  • înăspriserăm
  • ‑năspriserăm
  • înăsprisem
  • ‑năsprisem
a II-a (voi)
  • înăspriți
  • ‑năspriți
(să)
  • înăspriți
  • ‑năspriți
  • înăspreați
  • ‑năspreați
  • înăsprirăți
  • ‑năsprirăți
  • înăspriserăți
  • ‑năspriserăți
  • înăspriseți
  • ‑năspriseți
a III-a (ei, ele)
  • înăspresc
  • ‑năspresc
(să)
  • înăsprească
  • ‑năsprească
  • înăspreau
  • ‑năspreau
  • înăspri
  • ‑năspri
  • înăspriseră
  • ‑năspriseră
Intrare: înăsprire
înăsprire substantiv feminin
  • silabație: î-năs-pri-re, în-ăs-pri-re info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înăsprire
  • ‑năsprire
  • înăsprirea
  • ‑năsprirea
plural
  • înăspriri
  • ‑năspriri
  • înăspririle
  • ‑năspririle
genitiv-dativ singular
  • înăspriri
  • ‑năspriri
  • înăspririi
  • ‑năspririi
plural
  • înăspriri
  • ‑năspriri
  • înăspririlor
  • ‑năspririlor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înăspri înăsprire înăsprit

  • 1. tranzitiv reflexiv A face să devină sau a deveni aspru (la pipăit); a (se) aspri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: aspri attach_file un exemplu
    exemple
    • Vântul îi înăsprise pielea.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat A (se) face mai dur, mai sever, mai închis.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: înrăi înrăutăți attach_file 4 exemple
      exemple
      • Îl înăsprise clocotul din el. POPA, V 256.
        surse: DLRLC
      • Gîndul că soră-sa ar privi-o de sus... îi înăsprise inima. VLAHUȚĂ, O. A. III 134.
        surse: DLRLC
      • Sufletul tînăr se înăspri. SADOVEANU, O. I 271.
        surse: DLRLC
      • Parcă nu erau numai Maranda și părinții pricina neastîmpărului său; i se mai înăsprea sufletul și cu jalea din sat. MIRONESCU, S. A. 44.
        surse: DLRLC
    • 1.2. reflexiv (Despre trăsăturile feței) A căpăta o expresie de seriozitate, de severitate.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Slăbise, între sprîncene i se adîncise o dungă. Gura i se înăsprise. CAMILAR, TEM. 256.
        surse: DLRLC
  • 2. reflexiv (Despre vreme) A se face mai rece.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Vremea începea să se înăsprească. În port munca conteni și vapoarele plecară mai curînd, de frica înghețului. DUNĂREANU, CH. 74.
      surse: DLRLC
    • Toamna se duce și vremea prinde a se-năspri. VLAHUȚĂ, O. A. 135.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv A face ca o situație să devină mai grea, să se înrăutățească.
    exemple
    • Și care mai grozav jug... poate fi altul decît sărăcia, care negreșit va fi partea țăranilor, dacă în loc de a îmbunătăți, vom înăspri soarta lor? KOGĂLNICEANU, S. A. 173.
      surse: DLRLC
  • 4. reflexiv (Despre vin) A căpăta un gust acidulat, a deveni înțepător; a pișca la limbă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • În + aspru
    surse: DEX '98 DEX '09

înăsprire

etimologie:

  • vezi înăspri
    surse: DEX '98 DEX '09