3 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

născocori v vz născocorî

născocor, ~oa smf, a [At: REV. CRIT. III, 162 / Pl: ~i, ~oare / E: nct] (Trs) 1-2 (Persoană) care crede că știe orice. 3-4 (Om) încrezut.

născocorî vr [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 402 / V: ~cocori, ~cocovi / Pzi: ~răsc, născocor / E: ns cf născocor] (Trs; Ban) 1 A se lăuda. 2 A se îngâmfa. 3 A se răsti la cineva. 4 A se înfuria.

NĂSCOCORÎ́, născocorăsc și născócor, vb. IV. Refl. (Învechit și regional) 1. A se răsti. Se auzeau vorbe răzlețe: ce te născocorăști, să fi venit la lucru. V. ROM. martie 1952, 157. 2. A se făli, a se îngîmfa, a se lăuda, a se mîndri. Și vedeți-l cum să născocoară, Ca cînd ar îmbuca tot plăcinte. BUDAI-DELEANU, Ț. 402.

NĂSCOCORÎ, născocorăsc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) 1. A se răsti. 2. A se făli, a se îngâmfa; a se lăuda.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NĂSCOCORÎ vb. v. făli, fuduli, grozăvi, infatua, împăuna, înfumura, îngâmfa, lăuda, mândri, răcni, răsti, semeți, striga, țipa, urla, zbiera.

născocorî vb. v. FĂLI. FUDULI. GROZĂVI. INFATUA, ÎMPĂUNA. ÎNFUMURA. ÎNGÎMFA. LĂUDA. MÎNDRI. RĂCNI. RĂSTI. SEMEȚI. STRIGA. ȚIPA. URLA. ZBIERA.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

născocór, născocoáre, adj., s.m. și f. (reg.) (persoană) care crede că știe orice; fanfaron, încrezut.

Intrare: născocori
născocori
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: născocor
născocor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • născocor
  • născocorul
  • născocoru‑
  • născocoare
  • născocoarea
plural
  • născocori
  • născocorii
  • născocoare
  • născocoarele
genitiv-dativ singular
  • născocor
  • născocorului
  • născocoare
  • născocoarei
plural
  • născocori
  • născocorilor
  • născocoare
  • născocoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: născocorî
născocorî1 (1 -răsc) verb grupa a IV-a conjugarea a VII-a reflexiv
verb (V410)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • născocorî
  • născocorâre
  • născocorât
  • născocorâtu‑
  • născocorând
  • născocorându‑
singular plural
  • născocorăște
  • născocoraște
  • născocorâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • născocorăsc
(să)
  • născocorăsc
  • născocoram
  • născocorâi
  • născocorâsem
a II-a (tu)
  • născocorăști
(să)
  • născocorăști
  • născocorai
  • născocorâși
  • născocorâseși
a III-a (el, ea)
  • născocorăște
  • născocoraște
(să)
  • născocorască
  • născocora
  • născocorî
  • născocorâse
plural I (noi)
  • născocorâm
(să)
  • născocorâm
  • născocoram
  • născocorârăm
  • născocorâserăm
  • născocorâsem
a II-a (voi)
  • născocorâți
(să)
  • născocorâți
  • născocorați
  • născocorârăți
  • născocorâserăți
  • născocorâseți
a III-a (ei, ele)
  • născocorăsc
(să)
  • născocorască
  • născocorau
  • născocorâ
  • născocorâseră
verb (V348)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • născocorî
  • născocorâre
  • născocorât
  • născocorâtu‑
  • născocorând
  • născocorându‑
singular plural
  • născocoa
  • născocorâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • născocor
(să)
  • născocor
  • născocoram
  • născocorâi
  • născocorâsem
a II-a (tu)
  • născocori
(să)
  • născocori
  • născocorai
  • născocorâși
  • născocorâseși
a III-a (el, ea)
  • născocoa
(să)
  • născocoare
  • născocora
  • născocorî
  • născocorâse
plural I (noi)
  • născocorâm
(să)
  • născocorâm
  • născocoram
  • născocorârăm
  • născocorâserăm
  • născocorâsem
a II-a (voi)
  • născocorâți
(să)
  • născocorâți
  • născocorați
  • născocorârăți
  • născocorâserăți
  • născocorâseți
a III-a (ei, ele)
  • născocoa
(să)
  • născocoare
  • născocorau
  • născocorâ
  • născocorâseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

născocorî

etimologie: