2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂSCĂTÓRI s. m. pl. (Învechit) Părinți. Cunosc pe născătorii tăi și am pătruns în ființa ta încă de copil. ISPIRESCU, U. 23. Dragii mei născători și părinți! Iertați-mă. ȚICHINDEAL, F. 6.

NĂSCĂTÓR, -OÁRE, născători, -oare, adj., s. f. 1. Adj., s. f. (Înv. și pop.) (Femeie) care naște sau a născut unul sau mai mulți copii. 2. S. f. (în Biserica creștină) Fecioara Maria, mama lui Isus Hristos. – Naște + suf. -ătoare.

născător, ~oare [At: PSALT. 91 / Pl: ~i, ~oare / E: naște + -(ă)tor] 1-2 sf, af (Îvp) (Femeie) care naște sau a născut unul sau mai mulți copii. 3-4 sf, af (Bis; și determinat prin „Domnului”, „lui Dumnezeu”, „de Dumnezeu”) Fecioara Maria, mama lui Iisus Hristos Si: (îvr) născuta. 5 sf (Bis) Rugăciune către Maica Domnului. 6 sm (Îvp) Tată. 7 smp (Înv) Părinți. 8 sf (Reg) Vagin. 9 sf (Reg; pex) Organ genital al femeii Si: (reg) născut1 (2). 10 sf (Reg) Femeie înaltă și slabă. 11 a Care dă viață. 12 a Care produce. 13 a Care se ivește. 14 a Care ia ființă. 15-16 smf, a (Grm; înv; cdp lat casus genetivus, ngr γενική πτῶσις; îs) Cădere ~toare (Cazul) genitiv.

NĂSCĂTOÁRE, născătoare, adj., s. f. 1. Adj., s. f. (Înv. și pop.) (Femeie) care naște sau a născut unul sau mai mulți copii. 2. S. f. (În Biserica creștină) Fecioara Maria, mama lui Isus. – Naște + suf. -ătoare.

născător m. 1. cel ce naște: tată; 2. pl. părinți.

născătór, -oáre adj. și s. Poet. Care naște (tată, mamă). Sfînta născătoare, Maica Domnuluĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

născătór (înv., pop.) adj. m., pl. născătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. născătoáre

Intrare: născători
substantiv masculin (M97)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • născători
  • născătorii
genitiv-dativ singular
plural
  • născători
  • născătorilor
vocativ singular
plural
Intrare: născător
născător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • născător
  • născătorul
  • născătoru‑
  • născătoare
  • născătoarea
plural
  • născători
  • născătorii
  • născătoare
  • născătoarele
genitiv-dativ singular
  • născător
  • născătorului
  • născătoare
  • născătoarei
plural
  • născători
  • născătorilor
  • născătoare
  • născătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

născători

  • 1. învechit Părinți.
    exemple
    • Cunosc pe născătorii tăi și am pătruns în ființa ta încă de copil. ISPIRESCU, U. 23.
      surse: DLRLC
    • Dragii mei născători și părinți! Iertați-mă. ȚICHINDEAL, F. 6.
      surse: DLRLC

etimologie:

născător

  • 1. învechit popular Care naște sau a născut unul sau mai mulți copii.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Naște + sufix -ătoare.
    surse: DEX '98 DEX '09