O definiție pentru năsbâtie

Etimologice

năsbîtie (-ii), s. f. – Zburdălnicie, poznă, ștrengărie. – Var. năsbutie, năzbîtie, năzbutie. Origine suspectă. Pare că s-ar putea pune în legătură cu sb. zbitije „succes”, în compunere negativă *nezbitije. După Tiktin, în relație cu sl. izbytie „eliberare”; după Scriban, din sl. subytije „realizare”.

Intrare: năsbâtie
năsbâtie substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năsbâtie
  • năsbâtia
plural
  • năsbâtii
  • năsbâtiile
genitiv-dativ singular
  • năsbâtii
  • năsbâtiei
plural
  • năsbâtii
  • năsbâtiilor
vocativ singular
plural