2 intrări
21 de definiții
din care- explicative (12)
- morfologice (3)
- relaționale (6)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
năroit, ~ă a vz năruit
NĂRUÍT, -Ă, năruiți, -te, adj. Dărâmat, surpat, prăbușit; spec. (despre construcții) ruinat. – V. nărui.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
NĂRUÍT, -Ă, năruiți, -te, adj. Dărâmat, surpat, prăbușit; spec. (despre construcții) ruinat. – V. nărui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NOROÍ2, noroiesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) afunda în noroi1, a (se) împotmoli în noroi1; a (se) murdări cu noroi1. – Din noroi1.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
NOROÍ2, noroiesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) afunda în noroi1, a (se) împotmoli în noroi1; a (se) murdări cu noroi1. – Din noroi1.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de romac
- acțiuni
năroi2 v vz noroi2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
năruit, ~ă a [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 17/33 / Pl: ~iți, ~e / V: (reg) ~roit / E: nărui] 1 Dărâmat. 2 (Spc; d. construcții) Ruinat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
noroi2 [At: ANON. CAR. / Pzi: ~esc, (reg) noroi / V: (îvp) năr~, (reg) ~oia, năroia / E: noroi1] 1 vt (D. ape) A acoperi cu un strat de noroi1 (1) Si: a înnămoli. 2 vt (D. ape) A transforma în noroi1 (1). 3 vt (Reg; d. viscol) A troieni. 4 vr (D. oameni, animale, vehicule) A se împotmoli în noroi1 (1). 5 vr A se murdări cu noroi1 (1). 6 vt (Reg) A închide într-un zid, într-o zidărie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
noroia v vz noroi2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NĂRUÍT, -Ă, năruiți, -te, adj. Dărîmat, prăbușit, surpat, prăvălit; (despre construcții) ruinat, dărăpănat. Prin șuri, pe sub șopruri, pe prispe năruite, se îngrămădeau strîns unii în alții. CAMILAR, N. I 10. Un munte năruit astupă valea de-a curmezișul. VLAHUȚĂ, O. A. III 33. ◊ Fig. Petre privea lung fața năruită a bătrînului boier. REBREANU, R. II 201. Nu mai răscoli cenușa năruitelor povești! VLAHUȚĂ, O. A. I 34. Infirmi năruiți, otrăviți prin influența corozivă a vitriolului. ALECSANDRI, S. 7.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NOROÍ2, noroiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi cu noroi, a umple cu noroi; a cufunda, a îneca în noroi. Mă împăcam și cu primăriile de-atunci ale orașelor, ce nu dau pe foc să strice drumurile și să noroiască ulițele cu ridicarea zăpezii. MACEDONSKI, O. III 32. În mijlocul acestei mări glodoase era noroit un car. CONTEMPORANUL, III 657.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A NOROÍ ~iésc tranz. rar 1) A face să se noroiască. 2) A umple cu noroi; a murdări cu noroi. /Din noroi
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE NOROÍ mă ~iésc intranz. rar (despre vehicule, persoane etc.) A intra adânc în noroi (fără a putea înainta); a se îngloda; a se înnămoli; a se împotmoli. /Din noroi
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
NĂRUIT adj. (Mold.) Dărîmat, surpat, prăbușit; ruinat. Care nume și pe o peatră de s-au aflat la o cetate năruită la Galați am cetit-o latinește. M. COSTIN. Etimologie: nărui. Vezi si nărui, năruitură.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
noroi2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. noroiesc, imperf. 3 sg. noroia; conj. prez. 3 să noroiască
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
noroí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. noroiésc, imperf. 3 sg. noroiá; conj. prez. 3 sg. și pl. noroiáscă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
noroi
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
NĂRUÍT adj. 1. v. dărâmat. 2. căzut, prăbușit, prăvălit, răsturnat. (Un gard ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
NĂRUÍT s. v. prăbușire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
NOROÍ vb. a se împotmoli, a se îngloda, a se înnămoli, a se nămoli, (rar) a se înnoroi, (pop.) a se potmoli, (reg.) a se întina. (Carul s-a ~ în drum.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
NĂRUIT adj. 1. dărăpănat, dărîmat, prăbușit, prăvălit, risipit, surpat, (pop.) hîit. (O veche construcție ~.) 2. căzut, prăbușit, prăvălit, răsturnat. (Un gard ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NĂRUIT s. cădere, dărăpănare, dărîmare, dărîmat, năruire, prăbușire, prăvălire, risipire, surpare, surpat, (rar) prăbușeală, (înv.) risipă. (~ unui zid.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NOROI vb. a se împotmoli, a se îngloda, a se înnămoli, a se nămoli, (rar) a se înnoroi, (pop.) a se potmoli, (reg.) a se întina. (Carul s-a ~ în drum.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT408) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
năruit, năruităadjectiv
- 1. Dărâmat, prăbușit, prăvălit, surpat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Un munte năruit astupă valea de-a curmezișul. VLAHUȚĂ, O. A. III 33. DLRLC
- Petre privea lung fața năruită a bătrînului boier. REBREANU, R. II 201. DLRLC
- Nu mai răscoli cenușa năruitelor povești! VLAHUȚĂ, O. A. I 34. DLRLC
- Infirmi năruiți, otrăviți prin influența corozivă a vitriolului. ALECSANDRI, S. 7. DLRLC
-
- Prin șuri, pe sub șopruri, pe prispe năruite, se îngrămădeau strîns unii în alții. CAMILAR, N. I 10. DLRLC
-
-
etimologie:
- nărui DEX '98 DEX '09
noroi, noroiescverb
- 1. A (se) afunda în noroi, a (se) împotmoli în noroi; a (se) murdări cu noroi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Mă împăcam și cu primăriile de-atunci ale orașelor, ce nu dau pe foc să strice drumurile și să noroiască ulițele cu ridicarea zăpezii. MACEDONSKI, O. III 32. DLRLC
- În mijlocul acestei mări glodoase era noroit un car. CONTEMPORANUL, III 657. DLRLC
-
etimologie:
- noroi DEX '09 DEX '98