4 definiții pentru năroc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

năroc sn vz noroc

noroc n. 1. soartă: fiecare cu norocul său; 2. șansă: n’am noroc; 3. fericire: noroc să dea D-zeu! [Vechiu- rom. năroc = slav. NAROKŬ, lit. ceeace s’a rostit].

noróc și (vest) năróc n., pl. oace (vsl. na-rokŭ, hotărîre, soartă, d. rešti-rekon, a zice, a vorbi; sîrb. narok, soartă; pol. narok, într’adins. V. ob-roc, pro-roc, so-roc). Soartă fericită, fericire: Ce noroc pe el! Noroc să dea Dumnezeu! Soartă bună saŭ rea: așa ĭ-a fost norocu. La noroc (saŭ și: într’un noroc), la întîmplare, în bobote: am ochit la noroc, și tot am nimerit! A avea noroc, a avea parte de fericire. Bată-te norocu!, formulă de blestem glumeț egală cu: să fii fericit! V. orînd, ursită.

Intrare: năroc
năroc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.