2 definiții pentru năpustitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

năpustitor, ~oare [At: COSTINESCU / Pl: ~i, ~oare / E: năpusti + -tor] 1 smf (Îvr) Persoană care lasă pe cineva fără ajutor. 2 sm (Reg) Slobozitor la războiul de țesut. 3 sm (Reg) Grăunțar la roata morii.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

năpustitór, năpustitoáre, s.m. și f. (înv. și reg.) 1. persoană care lasă pe cineva fără ajutor. 2. slobozitor (la războiul de țesut). 3. grăunțar (la roata morii).

Intrare: năpustitor
năpustitor substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năpustitor
  • năpustitorul
  • năpustitoru‑
plural
  • năpustitori
  • năpustitorii
genitiv-dativ singular
  • năpustitor
  • năpustitorului
plural
  • năpustitori
  • năpustitorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)