năpustitor, ~oare [At: COSTINESCU / Pl: ~i, ~oare / E: năpusti + -tor] 1 smf (Îvr) Persoană care lasă pe cineva fără ajutor. 2 sm (Reg) Slobozitor la războiul de țesut. 3 sm (Reg) Grăunțar la roata morii.

năpustitor, năpustitoare, s.m. și f. (înv. și reg.) 1. persoană care lasă pe cineva fără ajutor. 2. slobozitor (la războiul de țesut). 3. grăunțar (la roata morii).

năpustitór, năpustitoare, (năpostitor), s.n. (reg., înv.) Bota care se bagă într-o gaură a sulului, pentru ca acesta să nu se învârtească și să țină urzeala întinsă la războiul de țesut; slobozitor. – Din năpusti „a slobozi” (Scriban, DEX).

NĂPUSTITOR, -OARE subst. I. s. m. și f. (Învechit, rar) Persoană care lasă pe cineva fără ajutor. costinescu. II. s. m. (Regional) 1. Slobozitor (la războiul de țesut) (Bîrsana-Sighetul Marmației). alr sn .ii h 477/353. 2. Grăunțar (la roata morii) (Blrsana-Sighetul Marmației). alr sn i h 174/353. – pl.: năpustitori, -oare. – Năpusti + suf. -tor.