O definiție pentru năpustitoare


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

năpustitór, năpustitoáre, s.m. și f. (înv. și reg.) 1. persoană care lasă pe cineva fără ajutor. 2. slobozitor (la războiul de țesut). 3. grăunțar (la roata morii).

Intrare: năpustitoare
năpustitoare substantiv feminin
substantiv feminin (F103)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năpustitoare
  • năpustitoarea
plural
  • năpustitoare
  • năpustitoarele
genitiv-dativ singular
  • năpustitoare
  • năpustitoarei
plural
  • năpustitoare
  • năpustitoarelor
vocativ singular
plural