7 definiții pentru năpăstuitoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂPĂSTUITÓR, -OÁRE, năpăstuitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care năpăstuiește pe cineva; asupritor; calomniator. [Pr.: -tu-i-] – Năpăstui + suf. -tor.

NĂPĂSTUITÓR, -OÁRE, năpăstuitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care năpăstuiește pe cineva; asupritor; calomniator. [Pr.: -tu-i-] – Năpăstui + suf. -tor.

năpăstuitor, ~oare [At: COD. VOR. 112/23 / V: (înv) ~iu sm / Pl: ~i, ~oare / E: năpăstui + -tor] 1 a (Îvr) Care îndeamnă la rău. 2 a (Îvr) Care ispitește. 3-4 smf, a (Înv) (Persoană) care face cuiva o nedreptate. 5-6 smf, a (Persoană) care asuprește Si: asupritor. 7-8 smf, a (Înv) (Persoană) care învinuiește pe nedrept Si: calomniator, defăimător.

NĂPĂSTUITÓR, -OÁRE, năpăstuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care năpăstuiește, persecutor; p. ext. calomniator. Mulți literați romîni au făcut feluri de disertații asupra începutului și a construcției limbii noastre... Nu aveau trebuință a iscodi sofisme ca să detune pre năpăstuitorii romînilor. NEGRUZZI, S. I 267.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

năpăstuitoáre (rar) (-tu-i-) s. f., g.-d. art. năpăstuitoárei; pl. năpăstuitoáre

năpăstuitoáre s. f., g.-d. art. năpăstuitoárei; pl. năpăstuitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NĂPĂSTUITÓR adj., s. v. asupritor, bârfitor, calomniator, clevetitor, defăimător, denigrator, exploatator, împilător, opresiv, opresor, persecutor, ponegritor, prigonitor.

năpăstuitor adj., s. v. ASUPRITOR. BÎRFITOR. CALOMNIATOR. CLEVETITOR, DEFĂIMĂTOR. DENIGRATOR. EXPLOATATOR. ÎMPILĂTOR. OPRESIV. OPRESOR. PERSECUTOR. PONEGRITOR. PRIGONITOR.

Intrare: năpăstuitoare
  • silabație: -tu-i-
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năpăstuitoare
  • năpăstuitoarea
plural
  • năpăstuitoare
  • năpăstuitoarele
genitiv-dativ singular
  • năpăstuitoare
  • năpăstuitoarei
plural
  • năpăstuitoare
  • năpăstuitoarelor
vocativ singular
  • năpăstuitoare
  • năpăstuitoareo
plural
  • năpăstuitoarelor

năpăstuitor, -oare năpăstuitoare

  • 1. rar Persoană care năpăstuiește pe cineva.
    exemple
    • Mulți literați romîni au făcut feluri de disertații asupra începutului și a construcției limbii noastre... Nu aveau trebuință a iscodi sofisme ca să detune pre năpăstuitorii romînilor. NEGRUZZI, S. I 267.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Năpăstui + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09