2 intrări

27 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂJÍT s. n. (Pop.) Nume generic dat nevralgiilor, durerilor de dinți, inflamațiilor urechii etc. – Din bg. nežit.

NĂJÍT s. n. (Pop.) Nume generic dat nevralgiilor, durerilor de dinți, inflamațiilor urechii etc. – Din bg. nežit.

năjit, ~ă [At: CREANGĂ, P. 111 / V: (reg) mijit ssg, nejid ssg, nejit, nijit / Pl: (5) ~iți, ~e / E: bg нежит] 1 ssg (Mpp) Nume generic dat nevralgiilor, durerilor de dinți, inflamațiilor urechii Si: (reg) năjitură. 2 ssg (Îe) A-și face de ~ A căuta ceartă, bătaie. 3 ssg (Reg) Cerumen. 4 ssg (Mpp) Boală care se manifestă prin apariția unor bube pe obrazul oilor, prin inflamația ugerului sau a pulpei, la oi și la vaci. 5 a (Reg; d. oi, vaci; îf nejit) Bolnav de năjit (4). 6 ssg (Bot; Buc) Pochivnic (Asarum europaeum). corectată

NĂJÍT s. n. Nume generic dat de popor nevralgiilor, durerilor de dinți, inflamațiilor urechii, a ugerului vitelor etc. Scăpăm de friguri. Dă peste noi năjitul. Ni se umflă gingiile. STANCU, D. 278. Sper că te-ai scăpat de tot de năjit și că te-ai și pus pe hrană regulată. CARAGIALE, O. VII 139. (În superstiții) Băbătia lui... ba-i e făcut de năjit, ba că-i e făcut pe ursită. CREANGĂ, P. 111.

NĂJÍT n. pop. 1) (denumire generica) Durere nevralgică (de urechi, de dinți etc.) provenită din răceală. 2) Inflamație a ugerului la unele animale (vaci, oi). /<bulg. nežit

năjit n. Mold. 1. inflamațiunea urechii: ba i-a făcut de năjit CR.; 2. boală de oi (când au bube pe obraz). [Ceh. NEJIT, uimă].

năjít și nejít n., pl. urĭ (vsl. nezitu, rut. néžĭt, pol. niežyt, -yd, catar, ceh. nežit, -id, ulcer purulent). Pop. Otită externă.

năji1 [At: BÎRLEA, B. 48 / V: neji, niji / Pzi: ~jesc / E: drr năjit] (Reg) 1 vi (D. oameni) A se îmbolnăvi de năjit (1). 2 vr (D. oi, vaci) A se îmbolnăvi de năjit (4).

neji[1] v vz năji1 corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

nijit, ~ă ssg, a vz năjit

NĂJÍ, năjesc, vb. IV. Refl. (Regional; și în forma neji) A se îmbolnăvi de năjit. Vaca care nu e bună de lapte nu se nejește niciodată, ci numai acelea ce dau mult lapte. MARIAN, INS. 331. – Variantă: nejí vb. IV.

NĂJÍ, năjesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se îmbolnăvi de năjit. – Din năjit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NĂJÍT s. v. ceară, cerumen.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

năjít (-turi), s. n. – Otită, inflamație a urechii. Sl. nežitŭ (Cihac, II, 209; Conev 92), cf. sb., ceh. nežit.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

năjít, (năjât, nejit, nejid, nejât), s.n. – (reg.) 1. (med.) Nume generic dat nevralgiilor, durerilor de dinți, inflamațiilor urechii etc. (Bârlea, 1924; Țiplea, 1906; Papahagi, 1925); „Nejid pă strigare, / Nejid pân poteca cea mare” (Papahagi, 1925). 2. Afecțiune care apare la juninci, la prima gestație: „Ugerul se face ca piatra și începe să se umfle tot corpul animalului. Pentru tratament se aplică comprese cu apă rece, apoi se afumă animalul cu putregai de răchită aprins și se fac frecții cu usturoi. În timp ce se afumă, se descântă: Nejâte, / Pricăjâte, / Ieși de unde ești” (Memoria, 2004: 1.073). 3. Rău, necaz, boală: „Nejâtu-i de nouă feluri: / Luat pân didioti, / Luat pân supărare, / Luat pân pofta cea mare...” (Calendar, 1980: 125). – Din sl. nežitŭ (Scriban; Cihac, Conev, cf. DER), bg. nežit (DEX, MDA), ceh. nejit „uimă” (Șăineanu).

năjít, (năjât, nejit, nejid, nejât), s.n. – 1. (med.) Nume generic dat nevralgiilor, durerilor de dinți, inflamațiilor urechii etc. (Bârlea 1924; Țiplea 1906: Papahagi 1925): „Nejid pă strigare, / Nejid pân poteca cea mare” (Papahagi 1925). 2. Afecțiune care apare la juninci, la prima gestație: „Ugerul se face ca piatra și începe să se umfla tot corpul animalului. Pentru tratament se aplică comprese cu apă rece, apoi se afumă animalul cu putregai de răchită aprins și se fac frecții cu usturoi. În timp ce se afumă, se descântă: Nejâte, / Pricăjâte, / Ieși de unde ești” (Memoria 2004: 1073). 3. Rău, necaz, boală: „Nejâtu-i de nouă feluri: / Luat pân didioti, / Luat pân supărare, / Luat pân pofta cea mare...” (Calendar 1980: 125). – Din sl. nežitu (DER).

năjí, năjésc, vb. IV (reg.) a se îmbolnăvi de năjit.

Intrare: năjit
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năjit
  • năjitul
  • năjitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • năjit
  • năjitului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nejit
  • nejitul
plural
genitiv-dativ singular
  • nejit
  • nejitului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nejid
  • nejidul
plural
genitiv-dativ singular
  • nejid
  • nejidului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: năji
verb (V403)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • năji
  • năjire
  • năjit
  • năjitu‑
  • năjind
  • năjindu‑
singular plural
  • năjește
  • năjiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • năjesc
(să)
  • năjesc
  • năjeam
  • năjii
  • năjisem
a II-a (tu)
  • năjești
(să)
  • năjești
  • năjeai
  • năjiși
  • năjiseși
a III-a (el, ea)
  • năjește
(să)
  • năjească
  • năjea
  • năji
  • năjise
plural I (noi)
  • năjim
(să)
  • năjim
  • năjeam
  • năjirăm
  • năjiserăm
  • năjisem
a II-a (voi)
  • năjiți
(să)
  • năjiți
  • năjeați
  • năjirăți
  • năjiserăți
  • năjiseți
a III-a (ei, ele)
  • năjesc
(să)
  • năjească
  • năjeau
  • năji
  • năjiseră
verb (V403)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • neji
  • nejire
  • nejit
  • nejitu‑
  • nejind
  • nejindu‑
singular plural
  • nejește
  • nejiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nejesc
(să)
  • nejesc
  • nejeam
  • nejii
  • nejisem
a II-a (tu)
  • nejești
(să)
  • nejești
  • nejeai
  • nejiși
  • nejiseși
a III-a (el, ea)
  • nejește
(să)
  • nejească
  • nejea
  • neji
  • nejise
plural I (noi)
  • nejim
(să)
  • nejim
  • nejeam
  • nejirăm
  • nejiserăm
  • nejisem
a II-a (voi)
  • nejiți
(să)
  • nejiți
  • nejeați
  • nejirăți
  • nejiserăți
  • nejiseți
a III-a (ei, ele)
  • nejesc
(să)
  • nejească
  • nejeau
  • neji
  • nejiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

năjit nejit nejid

  • 1. popular Nume generic dat nevralgiilor, durerilor de dinți, inflamațiilor urechii etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ceară cerumen 3 exemple
    exemple
    • Scăpăm de friguri. Dă peste noi năjitul. Ni se umflă gingiile. STANCU, D. 278.
      surse: DLRLC
    • Sper că te-ai scăpat de tot de năjit și că te-ai și pus pe hrană regulată. CARAGIALE, O. VII 139.
      surse: DLRLC
    • în superstiții Băbătia lui... ba-i e făcut de năjit, ba că-i e făcut pe ursită. CREANGĂ, P. 111.
      surse: DLRLC
  • 2. Inflamație a ugerului la unele animale (vaci, oi).
    surse: DLRLC NODEX

etimologie:

năji neji

  • 1. regional A se îmbolnăvi de năjit.
    surse: DLRLC DLRM un exemplu
    exemple
    • Vaca care nu e bună de lapte nu se nejește niciodată, ci numai acelea ce dau mult lapte. MARIAN, INS. 331.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • năjit
    surse: DLRM