2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂIMÍT, -Ă, năimiți, -te, s. m. și f., adj. (Înv. și pop.) 1. S. m. și f., adj. (Persoană) angajată cu plată pentru a efectua o muncă (temporară). 2. Adj. Care este dat sau luat cu chirie. [Pr.: nă-i-] – V. năimi.

NĂIMÍT, -Ă, năimiți, -te, s. m. și f., adj. (Înv. și pop.) 1. S. m. și f., adj. (Persoană) angajată cu plată pentru a efectua o muncă (temporară). 2. Adj. Care este dat sau luat cu chirie. [Pr.: nă-i-] – V. năimi.

năimit2, ~ă [At: VARLAAM, C. 12 / P: nă-i~ / V: (înv) năiemit, nămit / Pl: ~iți, ~e / E: năimi] (Îvp) 1 a (D. bunuri mobile sau imobile) Închiriat. 2-3 smf, a (Persoană) care s-a angajat cu plată, pentru a efectua o muncă. 4 a (Rar; îs) Cuvânt ~ Promisiune. 5-6 smf, a (Spc; rar) Mercenar.

NĂIMÍT, -Ă, năimiți, -te, s. m. și f. (Regional) Persoană angajată cu plată pentru a efectua o muncă temporară. Se temeau de un atac desperat, dat în timpul nopții de forțele reacționare și de năimiții lor. CAMIL PETRESCU, O. II 487. Vor lucra din toate puterile și nu se vor simți ca niște năimiți, niște argați. CONTEMPORANUL, VII 104.

năĭmít, -ă adj. și s. (d. năĭmesc). Rar azĭ. Angajat cu leafă, simbriaș, mercenar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

năimít (înv., pop.) (nă-i-) adj. m., s. m., pl. năimíți; adj. f., s. f. năimítă, pl. năimíte

năimít s. m., adj. m. (sil. nă-i-), pl. năimíți; f. sg. năimítă, pl. năimíte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NĂIMÍT adj. v. arendat, închiriat.

NĂIMÍT s. v. angajat, salariat, slujbaș.

năimit s. v. ANGAJAT. SALARIAT. SLUJBAȘ.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

năimít, -ă, năimiți, -te, adj. – (reg.) Tocmit, angajat, închiriat. – Din năimi (MDA).

Intrare: năimită
  • silabație: nă-i- info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năimi
  • năimita
plural
  • năimite
  • năimitele
genitiv-dativ singular
  • năimite
  • năimitei
plural
  • năimite
  • năimitelor
vocativ singular
  • năimi
  • năimito
plural
  • năimitelor
Intrare: năimit (adj.)
năimit1 (adj.) adjectiv
  • silabație: nă-i-mit info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năimit
  • năimitul
  • năimitu‑
  • năimi
  • năimita
plural
  • năimiți
  • năimiții
  • năimite
  • năimitele
genitiv-dativ singular
  • năimit
  • năimitului
  • năimite
  • năimitei
plural
  • năimiți
  • năimiților
  • năimite
  • năimitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

năimit (adj.) învechit popular

  • 1. Angajat cu plată pentru a efectua o muncă (temporară).
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. Care este dat sau luat cu chirie.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: arendat închiriat

etimologie:

  • vezi năimi
    surse: DEX '98 DEX '09

năimit, -ă (persoană) năimită

etimologie:

  • vezi năimi
    surse: DEX '98 DEX '09