8 definiții pentru năiem naim năim


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

năiem sn [At: VARLAAM, C. 390 / V: im, naim / Pl: ~uri / E: slv наѥмъ, наимъ] 1 (Îrg) Chirie. 2 (Îdt) Salariu. 3 (Îvr) Uium pentru măcinat.

năĭém și naím n., pl. urĭ (vsl. naimŭ, naĭemŭ, leafă, d. naimati, a năimi). Vechĭ. Rar azĭ (Trans. Mold.) Angajament. A lua cu naim, a angaja, a tocmi. Chirie: într’o casă să năĭem (Trans.).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NĂIÉM s. v. chirie, leafă, locație, remunerație, retribuție, salariu.

năiem s. v. CHIRIE. LEAFĂ. LOCAȚIE. REMUNERAȚIE. RETRIBUȚIE. SALARIU.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

naím (-muri), s. n.1. Contract, compromis. – 2. Salariu, plată. – Var. năi(e)m. Sl. naimŭ „conducere” (Miklosich, Lexicon, 404; Cihac, II, 209; Conev 78). – Der. năimi (var. nă(ie)mi, (î)nă(i)mi), vb. (a contracta, a lua în serviciu; a închiria), din sl. najmati, cf. bg. naemam, sb., cr. najmiti; năimeală, s. f. (angajare); năiemnic, s. m. (înv., salariat); năimitor, s. m. (persoană care angajează, năimește).

Intrare: năiem
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năiem
  • năiemul
  • năiemu‑
plural
  • năiemuri
  • năiemurile
genitiv-dativ singular
  • năiem
  • năiemului
plural
  • năiemuri
  • năiemurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • naim
  • naimul
  • naimu‑
plural
  • naimuri
  • naimurile
genitiv-dativ singular
  • naim
  • naimului
plural
  • naimuri
  • naimurilor
vocativ singular
plural
năim
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)