4 definiții pentru năbonic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

năbonic sn [At: H XVIII, 175 / V: ~bol~ / Pl: ? / E: cf năboi2, năboinic] (Ban) Instrument de lemn, având forma unui cuțit, cu care se bate cânepa.

NĂBÓNIC, năbonice, s. n. (Regional) Unealtă de lemn în formă de sabie, cu care se bate cînepa.

NĂBÓNIC, năbonice, s. n. (Reg.) Unealtă de lemn, în formă de sabie, cu care se bate cânepa.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

năbónic s.n. (reg.) instrument de lemn, de forma unui cuțit, cu care se bate cânepa.

Intrare: năbonic
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năbonic
  • năbonicul
  • năbonicu‑
plural
  • năbonice
  • năbonicele
genitiv-dativ singular
  • năbonic
  • năbonicului
plural
  • năbonice
  • năbonicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

năbonic

  • 1. Unealtă de lemn, în formă de sabie, cu care se bate cânepa.
    surse: DLRLC DLRM

etimologie: