năbálă, năbale, s.f. – (reg.) Arătare, ființă monstruoasă: „...nici Omu Apei, nici Fata Pădurii și nici un fel de năbăliță nu mai umblă” (Bilțiu 1979: 161; Oncești). – În relație cu bală „monstru, fiară”, prin contaminare cu namilă „uriaș”.

năbálă, năbale, s.f. – Arătare, ființă monstruoasă: „... nici Omu Apei, nici Fata Pădurii și nici un fel de năbăliță nu mai umblă” (Bilțiu 1979: 161; Oncești). – În relație cu bală „monstru, fiară”, prin contaminare cu namilă „uriaș”.