nănaș, nănași, (naș), s.m. – Persoană care ține pruncul în brațe în timpul botezului (naș de botez) sau care asistă, în calitate de martor oficial, la cununie (naș de cununie). În Munt., Olt. și sudul Mold. se folosește apelativul naș, iar în Banat, Trans., Maram. și nordul Mold. nănăș: „Mere de nănașă mare: / Pe cei miri de cununat, / Pe cei mici de botezat / Și-a si de cinste la sat” (Calendar, 1980). ♦ (onom.) Nănași, poreclă pentru locuitorii din Oncești („femeile umblau foarte gătate, ca nănașii la nuntă”). – Var. a lui naș (< lat. nun) (DEX, MDA).