NĂMOL, nămoluri, s. n. (Și în forma nomol) 1. Noroi (uneori cu proprietăți radioactive), depus pe fundul apelor stătătoare sau rămas după inundație pe malul apelor curgătoare; mîl. Băi de nămol. ▭ Nămolurile de primăvară ale Dunării sînt destul de îmbielșugate. SADOVEANU, O. L. 7. Cu picioarele înțepenite în nomol. CAMIL PETRESCU, V. 59. Ajunse apoi la o fîntînă mucegăită și plină de nomol. ISPIRESCU, L. 359. 2. Fig. Grămadă, morman; număr mare. Figurile și isprăvile voivozilor se pierd sub un nomol de date și de nume proprii. VLAHUȚĂ, la CADE. – Variantă: nomol s. n.