nămol sn [At: BELDIMAN, E. 59/2 / V: nomol, (reg) namol / Pl: ~uri, (reg) ~oale / E: ucr намiул, -олу] 1 Sediment moale, alcătuit din particule fine, de culoare închisă, cu miros caracteristic și uneori cu proprietăți radioactive, depus pe fundul bazinelor acvatice, mai ales al apelor stătătoare sau rămas, după inundație, la malul unui râu Si: mâl. 2 (Pex) Pământ moale, amestecat cu apă Si: noroi¹ (1). 3 Loc unde s-a depus mâl Si: mâlitură. 4 (Îe) A face (băi de) ~ A-și acoperi corpul cu un strat de nămol (1) cu proprietăți radioactive, în scopuri curative. 5 Loc unde se fac băi de nămol (4). 6 (Fig; udp „de”) Cantitate mare din ceva. 7 (Reg) Grămadă. 8 (Reg; îs) ~ de carne Ființă exagerat de grasă.