Definiția cu ID-ul 503681:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
năstrapă (năstrape), s. f. – Cană, potir. – Mr. măstrapă. Tc. mașrapa, din arab. mešrebe (Eguilaz 238; Șeineanu, II, 260; Lokotsch 1439; Ronzevalle 162), cf. ngr. μαστραπᾶς, alb. mastrapa, bg. maštrapa.