mătălău, mătălăi, s.m. – (reg.; fig.) Organ genital bărbătesc (Papahagi, 1925; Văleni). – Formă provenită prin substituirea lui b inițial cu m, din bătălău „băț, bâtă”, cu același sens (Loșonți, 2001); cf. meteleu „om bleg” (< magh. metelö) (MDA); probabil bătălău contaminat cu metehău, mătăhău „păpuși cu organe genitale la vedere”.