mândălac sm [At: PANȚU / V: mandalac, măn~, ~ănac / E: ns cf srb mandula, mg mandula „migdală”] 1 (Bot; reg) Alunele (Carum bulbocastanum). 2 (Pop; îe) A căuta (cuiva) păcate în ~aci A găsi cuiva cu orice preț o vină. 3 (Pop; îe) A se lăsa tot măn~ A se lăsa jos, inert, ca mort.