2 intrări
8 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
mălăire sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ri / E: mălăi] (Reg) 1 Sfărâmare. 2 Putrezire.
mălăi vr [At: PONTBRIANT, D. / V: ~lăia / Pzi: 3 ~ește / E: mălai] (Reg, d. fructe) A deveni mălăieț Si: (pop) a se mălăieța (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mălăia v vz mălăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MĂLĂI vb. v. făinoșa, mălăieța.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mălăi vb. v. FĂINOȘA. MĂLĂIEȚA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MĂLĂÍRE s. f. (Regional) Faptul de a se m ă l ă i. Cf. PONTBRIANT, D. - Pl.: mălăiri. – V. mălăi.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂLĂÍ vb. IV. R e f l. (Regional, despre fructe) A deveni mălăieț ; (popular) a se mălăieța. Cf. PONTBRIANT, D., BARCIANU, ALEXI, W. - Prez. ind. pers. 3: mâlăiește. - Și: mălăia vb. I. GHEȚIE, R. M., BARCIANU. – V. mălai.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂLĂIÁ vb. I v. mălăi.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (V408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|