Definiția cu ID-ul 712533:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
măietură, -i, s.f. – (mag.) Făcătură, farmec, vrajă: „Fugi, potcă, cu lucru rău, / Fugi, potcă, cu măietură, / Fugi, potcă, cu făcătură” (Papahagi 1925: 285). – Probabil din măiastră „vrăjitoare”, contaminat cu făcătură „vrajă”.