MÎZDITOR s.m. (Mold.) Mituitor. Aceștia ce să giură și să blastămă cu strîmbul, măzditorii și luătorii de mită și apucătorii de-ș petrec cu bișug adunat cu vicleșug. DOSOFTEI, VS. Etimologie: mîzdi + suf. -tor. Vezi și mîzdar, mîzdă, mîzdealnic, mîzdi. Cf. mîzdar, mîzdealnic.