2 intrări

O definiție


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

muzgălí, muzgălésc, vb. IV (reg.) a mișca din loc, a urni.

Intrare: muzgălire
muzgălire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muzgălire
  • muzgălirea
plural
  • muzgăliri
  • muzgălirile
genitiv-dativ singular
  • muzgăliri
  • muzgălirii
plural
  • muzgăliri
  • muzgălirilor
vocativ singular
plural
Intrare: muzgăli
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • muzgăli
  • muzgălire
  • muzgălit
  • muzgălitu‑
  • muzgălind
  • muzgălindu‑
singular plural
  • muzgălește
  • muzgăliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • muzgălesc
(să)
  • muzgălesc
  • muzgăleam
  • muzgălii
  • muzgălisem
a II-a (tu)
  • muzgălești
(să)
  • muzgălești
  • muzgăleai
  • muzgăliși
  • muzgăliseși
a III-a (el, ea)
  • muzgălește
(să)
  • muzgălească
  • muzgălea
  • muzgăli
  • muzgălise
plural I (noi)
  • muzgălim
(să)
  • muzgălim
  • muzgăleam
  • muzgălirăm
  • muzgăliserăm
  • muzgălisem
a II-a (voi)
  • muzgăliți
(să)
  • muzgăliți
  • muzgăleați
  • muzgălirăți
  • muzgăliserăți
  • muzgăliseți
a III-a (ei, ele)
  • muzgălesc
(să)
  • muzgălească
  • muzgăleau
  • muzgăli
  • muzgăliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)