13 definiții pentru mutism

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUTÍSM s. n. Muțenie; p. ext. tăcere încăpățânată. – Din fr. mutisme.

MUTÍSM s. n. Muțenie; p. ext. tăcere încăpățânată. – Din fr. mutisme.

mutism sn [At: COSTINESCU / Pl: -e / E: fr mutisme] 1 Muțenie (1). 2 (Pex) Tăcere (îndelungată, încăpățânată).

MUTÍSM s. n. (Franțuzism rar) Muțenie; p. ext. tăcere încăpățînată.

MUTÍSM s.n. Stare a celui care este mut. ♦ Atitudine de tăcere; muțenie; (p. ext.) tăcere încăpățânată. [< fr. mutisme, cf. lat. mutus – mut].

MUTÍSM s. n. muțenie; (p. ext.) tăcere încăpățânată. (< fr. mutisme)

MUTÍSM n. 1) Stare patologică constând în lipsa capacității de a vorbi. 2) rar Nedorință încăpățânată de a vorbi. /<fr. mutisme

mutism n. 1. muțenie; 2. fig. tăcere îndărătnică.

*mutízm n., pl. e și urĭ (fr. mutisme, d. lat. mutus, mut). Muțenie, starea omuluĭ mut. Fig. Tăcere indiferentă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MUTISM s. muțenie, tăcere, (rar) muție, (reg.) muțeală, muțitură. (Nu ieșea din ~ lui.)

Intrare: mutism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mutism
  • mutismul
  • mutismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • mutism
  • mutismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mutismsubstantiv neutru

  • 1. Muțenie. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: muțenie
    • 1.1. prin extensiune Tăcere încăpățânată. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Stare a celui care este mut. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.