10 definiții pentru mutabilitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUTABILITÁTE s. f. (Rar) Însușirea de a fi mutabil. – Din fr. mutabilité, lat. mutabilitas, -atis.

mutabilitate sfs [At: SANDU-ALDEA, S. 128 / E: fr mutabilitè, lat mutabilitas, -atis] (Rar) 1-3 Însușire de a fi mutabil (1-3).

MUTABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi mutabil. – Din fr. mutabilité, lat. mutabilitas, -atis.

MUTABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi mutabil.

MUTABILITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este mutabil. ♦ Proprietate a materiei vii de a produce mutații (2). [Cf. lat. mutabilitas, fr. mutabilité].

MUTABILITÁTE s. f. însușirea de a fi mutabil. ◊ proprietate a materiei vii de a produce mutații (3). (< fr. mutabilité, lat. mutabilitas)

MUTABILITÁTE f. 1) Caracterul a ceea ce este mutabil. 2) Proprietate a materiei vii de a produce schimbări. /<fr. mutabilité, lat. mutabilitas, ~atis

mutabilitáte f. (lat. mutabilitas, -átis). Caracteru de a fi mutabil: mutabilitatea soarteĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mutabilitáte (rar) s. f., g.-d. art. mutabilitắții

mutabilitáte s. f., g.-d. art. mutabilității

Intrare: mutabilitate
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mutabilitate
  • mutabilitatea
plural
genitiv-dativ singular
  • mutabilități
  • mutabilității
plural
vocativ singular
plural

mutabilitate

  • 1. rar Însușirea de a fi mutabil.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Proprietate a materiei vii de a produce mutații.
      surse: DN

etimologie: