2 intrări

53 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

moșinoi2 v vz mușuroi2

moșinoi1 sn vz mușuroi1

moșiroi1 sn vz mușuroi1

moșiroi2 v vz mușuroi2

moșoroi1 v vz mușuroi2

moșoroi1 sn vz mușuroi1

moșuroi2 sn vz mușuroi2

moșuroi1 sn vz mușuroi1

mușiroi sn vz mușuroi1

mușunoi sn vz mușuroi1

mușuroi2 [At: I. IONESCU, C. 102/9 / V: (reg) moșinoi, moșiroi, moșoroi, moș~ / Pzi: ~esc / E: mușuroi1] 1 vi A face mușuroaie1 (5). 2 vr (Fig) A se aduna îngrămădindu-se.

mușuroi1 sn [At: CANTEMIR, IST. 191 / V: moșinoi, moșiroi, moșoroi, moșunoi, moș~, (îrg) ~șinoi, ~șiroi, ~șoroi, (reg) ~unoi / Pl: ~oaie / E: ml mus araneus] 1 (Ban; Trs) Cârtiță (Talpa europaea). 2 Moviliță formată din pământul pe care îl aruncă la suprafața solului cârtițele, furnicile etc., când își sapă coridoarele subterane. 3 Cuib de furnici. 4 Totalitate a furnicilor care trăiesc într-un mușuroi (3) Si: furnicar. 5 Moviliță de pământ făcută la baza tulpinii unor plante de cultură, pentru a le feri de vânt, de buruieni sau de alți agenți dăunători și pentru a le favoriza dezvoltarea și productivitatea Si: cuib. 6-7 (Reg) Ridicătură (mică) de pământ Si: dâmb, movilă (1), deal (mic). 8 Moviliță ridicată peste nivelul solului dimprejur, servind ca semn de hotar. 9 (Reg) Strat de legume. 10-11 (Pan; udp „de”) Grămadă (mică).

MOȘINÓI s. n. v. mușuroi1.

MOȘINÓI s. n. v. mușuroi1.

MOȘIRÓI s. n. v. mușuroi1.

MOȘIRÓI s. n. v. mușuroi1.

MOȘORÓI s. n. v. mușuroi1.

MOȘORÓI s. n. v. mușuroi1.

MOȘURÓI s. n. v. mușuroi1.

MOȘURÓI s. n. v. mușuroi1.

MUȘINÓI s. n. v. mușuroi1.

MUȘINÓI s. n. v. mușuroi1.

MUȘINÓI s. n. v. mușuroi1.

MUȘIROÍ2 vb. IV v. mușuroi2.

MUȘIROÍ2 vb. IV v. mușuroi2.

MUȘIROÍ2 vb. IV v. mușuroi2.

MUȘIRÓI1 s. n. v. mușuroi1.

MUȘIRÓI1 s. n. v. mușuroi1.

MUȘUNÓI s. n. v. mușuroi1.

MUȘUNÓI s. n. v. mușuroi1.

MUȘUNÓI s. n. v. mușuroi1.

arată toate definițiile

Intrare: mușuroi (s.n.)
mușuroi1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N66)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mușuroi
  • mușuroiul
  • mușuroiu‑
plural
  • mușuroaie
  • mușuroaiele
genitiv-dativ singular
  • mușuroi
  • mușuroiului
plural
  • mușuroaie
  • mușuroaielor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N66)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moșinoi
  • moșinoiul
  • moșinoiu‑
plural
  • moșinoaie
  • moșinoaiele
genitiv-dativ singular
  • moșinoi
  • moșinoiului
plural
  • moșinoaie
  • moșinoaielor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N66)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moșiroi
  • moșiroiul
  • moșiroiu‑
plural
  • moșiroaie
  • moșiroaiele
genitiv-dativ singular
  • moșiroi
  • moșiroiului
plural
  • moșiroaie
  • moșiroaielor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N66)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moșoroi
  • moșoroiul
  • moșoroiu‑
plural
  • moșoroaie
  • moșoroaiele
genitiv-dativ singular
  • moșoroi
  • moșoroiului
plural
  • moșoroaie
  • moșoroaielor
vocativ singular
plural
moșuroi (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N66)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moșuroi
  • moșuroiul
  • moșuroiu‑
plural
  • moșuroaie
  • moșuroaiele
genitiv-dativ singular
  • moșuroi
  • moșuroiului
plural
  • moșuroaie
  • moșuroaielor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N66)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mușinoi
  • mușinoiul
  • mușinoiu‑
plural
  • mușinoaie
  • mușinoaiele
genitiv-dativ singular
  • mușinoi
  • mușinoiului
plural
  • mușinoaie
  • mușinoaielor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N66)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mușunoi
  • mușunoiul
  • mușunoiu‑
plural
  • mușunoaie
  • mușunoaiele
genitiv-dativ singular
  • mușunoi
  • mușunoiului
plural
  • mușunoaie
  • mușunoaielor
vocativ singular
plural
mușiroi1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N66)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mușiroi
  • mușiroiul
  • mușiroiu‑
plural
  • mușiroaie
  • mușiroaiele
genitiv-dativ singular
  • mușiroi
  • mușiroiului
plural
  • mușiroaie
  • mușiroaielor
vocativ singular
plural
Intrare: mușuroi (vb.)
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mușuroi
  • mușuroire
  • mușuroit
  • mușuroitu‑
  • mușuroind
  • mușuroindu‑
singular plural
  • mușuroiește
  • mușuroiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mușuroiesc
(să)
  • mușuroiesc
  • mușuroiam
  • mușuroii
  • mușuroisem
a II-a (tu)
  • mușuroiești
(să)
  • mușuroiești
  • mușuroiai
  • mușuroiși
  • mușuroiseși
a III-a (el, ea)
  • mușuroiește
(să)
  • mușuroiască
  • mușuroia
  • mușuroi
  • mușuroise
plural I (noi)
  • mușuroim
(să)
  • mușuroim
  • mușuroiam
  • mușuroirăm
  • mușuroiserăm
  • mușuroisem
a II-a (voi)
  • mușuroiți
(să)
  • mușuroiți
  • mușuroiați
  • mușuroirăți
  • mușuroiserăți
  • mușuroiseți
a III-a (ei, ele)
  • mușuroiesc
(să)
  • mușuroiască
  • mușuroiau
  • mușuroi
  • mușuroiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mușiroi
  • mușiroire
  • mușiroit
  • mușiroitu‑
  • mușiroind
  • mușiroindu‑
singular plural
  • mușiroiește
  • mușiroiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mușiroiesc
(să)
  • mușiroiesc
  • mușiroiam
  • mușiroii
  • mușiroisem
a II-a (tu)
  • mușiroiești
(să)
  • mușiroiești
  • mușiroiai
  • mușiroiși
  • mușiroiseși
a III-a (el, ea)
  • mușiroiește
(să)
  • mușiroiască
  • mușiroia
  • mușiroi
  • mușiroise
plural I (noi)
  • mușiroim
(să)
  • mușiroim
  • mușiroiam
  • mușiroirăm
  • mușiroiserăm
  • mușiroisem
a II-a (voi)
  • mușiroiți
(să)
  • mușiroiți
  • mușiroiați
  • mușiroirăți
  • mușiroiserăți
  • mușiroiseți
a III-a (ei, ele)
  • mușiroiesc
(să)
  • mușiroiască
  • mușiroiau
  • mușiroi
  • mușiroiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mușuroi (s.n.) moșinoi moșiroi moșoroi moșuroi mușinoi mușiroi mușunoi

  • 1. Moviliță formată din țărâna pe care o aruncă la suprafața solului furnicile, cârtițele etc. când își sapă coridoarele subterane.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX 3 exemple
    exemple
    • Este în colibă un mușuroi pustiu de furnici și împietrit de vechime. SADOVEANU, M. C. 186.
      surse: DLRLC
    • Drept înainte, în zarea plumburie, satul se zugrăvea ca un mușuroi uriaș crescut cu bălării. REBREANU, R. I 70.
      surse: DLRLC
    • figurat Iar în lumea asta mare noi copii ai lumii mici, Facem pe pămîntul nostru mușunoaie de furnici. EMINESCU, O. I 132.
      surse: DLRLC
  • 2. Grămadă de pământ adunată la rădăcina unor plante pentru a le sprijini, a le feri de vânt, de îngheț sau pentru a le favoriza dezvoltarea.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX
  • 3. (Urmat de determinări) Grămadă (mică).
    surse: DEX '09
  • 4. regional rar Ridicătură mică de pământ.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: deal movilă un exemplu
    exemple
    • Unde i-a picat capul, s-a făcut un mușunoi. SBIERA, P. 177.
      surse: DLRLC

etimologie:

mușuroi (vb.) mușiroi

  • 1. tranzitiv A îngrămădi pământ la rădăcina unei plante, pentru a o proteja sau pentru a favoriza dezvoltarea ei.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX
  • 2. reflexiv figurat A se aduna, a se strânge, a se grămădi.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX un exemplu
    exemple
    • Năvălesc măguri din toate părțile, se mușuroiesc în jurul nostru greoaie. VLAHUȚĂ, O. A. II 169.
      surse: DLRLC

etimologie: