7 definiții pentru mustuitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUSTUITÚRĂ, mustuituri, s. f. (Pop.) Struguri zdrobiți înainte de a fi storși; mustuială. [Pr.: -tu-i-] – Mustui + suf. -tură.

mustuitu sf [At: I. IONESCU, M. 371 / E: mustui + -tură] Struguri zdrobiți, înainte de a fi storși la teasc Si: (pop) mustuială, (reg) musteală (1).

MUSTUITÚRĂ, mustuituri, s. f. Struguri zdrobiți înainte de a fi storși; mustuială. [Pr.: -tu-i-] – Mustui + suf. -tură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mustuitúră (pop.) (-tu-i-) s. f., g.-d. art. mustuitúrii; pl. mustuitúri

mustuitúră s. f. (sil. -tu-i-), g -d. art. mustuitúrii; pl. mustuitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MUSTUITÚRĂ s. (pop.) mustuială, (reg.) musteală. (~ de struguri.)

MUSTUITU s. (pop.) mustuială, (reg.) musteală. (~ de struguri.)

Intrare: mustuitură
mustuitură substantiv feminin
  • silabație: mus-tu-i- info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mustuitu
  • mustuitura
plural
  • mustuituri
  • mustuiturile
genitiv-dativ singular
  • mustuituri
  • mustuiturii
plural
  • mustuituri
  • mustuiturilor
vocativ singular
plural

mustuitură

etimologie:

  • Mustui + sufix -tură.
    surse: DEX '98 DEX '09