2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUSTUÍRE, mustuiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) mustui și rezultatul ei. – V. mustui.

mustuire sf [At: GHEȚIE, R. M. / E: mustui] Zdrobire a strugurilor pentru a stoarce mustul (1) Si: mustuit1.

MUSTUÍRE, mustuiri, s. f. Acțiunea de a (se) mustui și rezultatul ei. – V. mustui.

MUSTUÍRE, mustuiri, s. f. Acțiunea de a mustui.

MUSTUÍ, mustuiesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A zdrobi și a presa strugurii pentru a obține mustul. 2. Refl. (Despre fructe) A fermenta. – Must + suf. -ui.

mustui [At: I. IONESCU, P. 251 / Pzi: ~esc / E: must + -ui] 1 vt A zdrobi struguri pentru a stoarce mustul (1) Si: a musti (1), (reg) a mujdi2. 2 vt (Rar; pan) A mesteca2 apa și ingredientele din care se face borșul (cu melesteul, în putină). 3 vr (D. fructe) A fermenta.

MUSTUÍ, mustuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A zdrobi și a presa strugurii pentru a obține mustul. 2. Refl. (Despre fructe) A fermenta. – Must + suf. -ui.

MUSTUÍ, mustuiesc, vb. IV. Tranz. A zdrobi strugurii cu mustuitorul. Un om... mustuiește strugurii, adică-i zdrobește cu mustuitorul. I. IONESCU, P. 251.

A MUSTUÍ ~iésc tranz. (struguri) A zdrobi și presa pentru a obține mustul. /must + suf. ~ui

mustuì v. a frământa strugurii cu mustuitorul.

mustésc v. tr. (d. must). Munt. Olt. Zdrobesc struguriĭ (mustuĭesc) cu mustuitoru ca să ĭasă mustu. V. intr. Cresc, mă unflu, vorbind de rîurĭ: Oltu mustește. Chiftesc: nisipu-ĭ mustea supt opincĭ.

mustuĭésc v. tr. (d. must). Zdrobesc struguriĭ (mustesc) cu mustitoru.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!mustuíre (pop.) s. f., g.-d. art. mustuírii; pl. mustuíri

mustuíre s. f., g.-d. art. mustuírii; pl. mustuíri

mustuí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mustuiésc, imperf. 3 sg. mustuiá; conj. prez. 3 să mustuiáscă

mustuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mustuiésc, imperf. 3 sg. mustuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. mustuiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MUSTUÍ vb. a musti, (reg.) a mujdi. (A ~ strugurii.)

MUSTUI vb. a musti, (reg.) a mujdi. (A ~ strugurii.)

Intrare: mustuire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mustuire
  • mustuirea
plural
  • mustuiri
  • mustuirile
genitiv-dativ singular
  • mustuiri
  • mustuirii
plural
  • mustuiri
  • mustuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: mustui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mustui
  • mustuire
  • mustuit
  • mustuitu‑
  • mustuind
  • mustuindu‑
singular plural
  • mustuiește
  • mustuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mustuiesc
(să)
  • mustuiesc
  • mustuiam
  • mustuii
  • mustuisem
a II-a (tu)
  • mustuiești
(să)
  • mustuiești
  • mustuiai
  • mustuiși
  • mustuiseși
a III-a (el, ea)
  • mustuiește
(să)
  • mustuiască
  • mustuia
  • mustui
  • mustuise
plural I (noi)
  • mustuim
(să)
  • mustuim
  • mustuiam
  • mustuirăm
  • mustuiserăm
  • mustuisem
a II-a (voi)
  • mustuiți
(să)
  • mustuiți
  • mustuiați
  • mustuirăți
  • mustuiserăți
  • mustuiseți
a III-a (ei, ele)
  • mustuiesc
(să)
  • mustuiască
  • mustuiau
  • mustui
  • mustuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mustuire

  • 1. Acțiunea de a (se) mustui și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • vezi mustui
    surse: DEX '98 DEX '09

mustui popular

etimologie:

  • Must + sufix -ui.
    surse: DEX '98 DEX '09