11 definiții pentru mustuială


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUSTUIÁLĂ, mustuieli, s. f. (Pop.) Faptul de a mustui; (concr.) amestec de must, resturi de boabe și de ciorchini, obținut prin mustuire. – Mustui + suf. -eală.

MUSTUIÁLĂ, mustuieli, s. f. (Pop.) Faptul de a mustui; (concr.) amestec de must, resturi de boabe și de ciorchini, obținut prin mustuire. – Mustui + suf. -eală.

mustuia sf [At: TDRG / Pl: ~ieli / E: mustui + -eală] (Pop) 1 Mustuitură. 2 (Ccr) Amestec de must, resturi de boabe și ciorchini, obținut prin mustuire.

MUSTUIÁLĂ, mustuieli, s. f. Amestec format din must, boabe zdrobite și ciorchini, obținut prin mustuire.

MUSTUIÁLĂ ~éli f. Masă constând dintr-un amestec de must, ciorchine și resturi de boabe, obținută prin zdrobire sau presare. /a mustui + suf. ~eală

mustuĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a mustui. Strugurĭ mustuițĭ.

mustueală f. struguri stropșiți: luau mustueală și o călcau OD.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mustuiálă (pop.) s. f., g.-d. art. mustuiélii; pl. mustuiéli

mustuiálă s. f., g.-d. art. mustuiélii; pl. mustuiéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: mustuială
mustuială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mustuia
  • mustuiala
plural
  • mustuieli
  • mustuielile
genitiv-dativ singular
  • mustuieli
  • mustuielii
plural
  • mustuieli
  • mustuielilor
vocativ singular
plural

mustuială

  • 1. popular Faptul de a mustui.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.1. concretizat Amestec de must, resturi de boabe și de ciorchini, obținut prin mustuire.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mustuitură

etimologie:

  • Mustui + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09