2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mustrui vt [At: BARCIANU / Pzi: ~esc / E: mustru2] (Înv) A muștrului (1).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MUSTRUÍ vb. v. instrui, învăța.

Intrare: mustruit
mustruit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mustruit
  • mustruitul
  • mustruitu‑
  • mustrui
  • mustruita
plural
  • mustruiți
  • mustruiții
  • mustruite
  • mustruitele
genitiv-dativ singular
  • mustruit
  • mustruitului
  • mustruite
  • mustruitei
plural
  • mustruiți
  • mustruiților
  • mustruite
  • mustruitelor
vocativ singular
plural
Intrare: mustrui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mustrui
  • mustruire
  • mustruit
  • mustruitu‑
  • mustruind
  • mustruindu‑
singular plural
  • mustruiește
  • mustruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mustruiesc
(să)
  • mustruiesc
  • mustruiam
  • mustruii
  • mustruisem
a II-a (tu)
  • mustruiești
(să)
  • mustruiești
  • mustruiai
  • mustruiși
  • mustruiseși
a III-a (el, ea)
  • mustruiește
(să)
  • mustruiască
  • mustruia
  • mustrui
  • mustruise
plural I (noi)
  • mustruim
(să)
  • mustruim
  • mustruiam
  • mustruirăm
  • mustruiserăm
  • mustruisem
a II-a (voi)
  • mustruiți
(să)
  • mustruiți
  • mustruiați
  • mustruirăți
  • mustruiserăți
  • mustruiseți
a III-a (ei, ele)
  • mustruiesc
(să)
  • mustruiască
  • mustruiau
  • mustrui
  • mustruiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)