2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MURSECÁ, múrsec, vb. I. Tranz. 1. (Pop.) A mușca rupând, sfâșiind. 2. (Reg.) A strivi, a zdrobi oasele sau carnea unei ființe (vii); a învineți. ♦ Fig. A bate pe cineva. [Var.: mursicá vb.I] – Lat. morsicare.

MURSECÁ, múrsec, vb. I. Tranz. 1. (Pop.) A mușca rupând, sfâșiind. 2. (Reg.) A strivi, a zdrobi oasele sau carnea unei ființe (vii); a învineți. ♦ Fig. A bate pe cineva. [Var.: mursicá vb.I] – Lat. morsicare.

MURSICÁ vb. I v. murseca.

murseca [At: ÎNVĂȚĂTURĂ, 116/7 / V: (reg) mor~, morsica, morsoca, morțoca, ~risica, ~sica, ~suca, (cscj) morsoci / Pzi: mursec / E: ml morsicare] 1 vt (Pop) A mușca rupând, sfâșiind. 2 vt (Rar; d. oameni) A mânca lacom. 3 vt (Reg; d. câini și pisici) A apuca cu gura fără să muște. 4 vrr (Reg; d. câini și pisici) A se mușca în joacă. 5 vr (Pex; reg; d. oameni) A se lua la trântă în joacă. 6 vt (Reg; d. oamenii fără dinți) A molfăi (1). 7 vt A strivi, a zdrobi oasele sau carnea unei ființe vii, prin mușcături repetate. 8 vt A învineți. 9 vt Amasa1. 10 vt A fricționa. 11 vt (D. aluat) A frământa. 12 vt (D. caș) A jintui. 13 vt (Cu subiectul „friguri”) A scutura. 14 vt (Reg) A ghionti. 15 vt (Reg) A bate. 16 vt A obosi. 17 vt A sâcâi.

MURSECÁ, múrsec, vb. I. Tranz. 1. (Popular) A mușca, a rupe cu dinții, a sfîșia, [Pogoanele] erau subt puterea lui Ghiță Lungu, care sta asupra lor ca ursul cînd mursecă juninca. SADOVEANU, M. C. 154. Într-o zi un cîine turbat s-a năpustit în curtea popii, mursecînd pe Joian, un taur frumos. SANDU-ALDEA, U. P. 26. 2. Fig. A bate; a chelfăni. (Atestat în forma mursica) Cu baba și cu fata, de! merge să le mursici mai zdravăn; dar cu Țîca nu prea. CARAGIALE, M. 32. – Variantă: mursicá vb. I.

A MURSECÁ múrsec tranz. pop. 1) A rupe în bucăți cu dinții; a sfârteca; a sfâșia. 2) A mânca cu lăcomie, înghițind pe nemestecate; a devora; a înfuleca. 3) A bate crunt; a snopi în bătaie. /<lat. morsicare

mursecà v. a mușca, vorbind de fiare sălbatice: cine e mursecat de șarpe, se păzește și de șopârlă PANN. [Lat. MORSICARE].

múrsec, a v. tr. (lat. mórsico, -áre, mușc de maĭ multe orĭ, d. mordére, morsum, a mușca; it. morsicare, morsecchiare, a mușca puțin, ușor. V. mordace, mușc). Vest. Mușc pe icĭ pe colo, vorbind de lupĭ și alte feare cînd apucă vre-o vită și o scapă. – În est mórsoc: a morsocat pămîntu în gură (Neam. Rom. 1915, 47, 3). Fig. A necăji, a tot izbi pe cineva.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mursecá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 múrsecă

mursecá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. mursécă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MURSECÁ vb. v. atinge, bate, clefăi, învineți, lovi, molfăi, plescăi, sfârteca, sfâșia.

murseca vb. v. ATINGE. BATE. CLEFĂI. ÎNVINEȚI. LOVI. MOLFĂI. PLESCĂI. SFÎRTECA. SFÎȘIA.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mursecá (múrsec, mursecát), vb. – A mușca (se zice numai despre animale). Mr. mursicare. Lat. morsicāre, din morsum (Pușcariu 1135; Candrea-Dens., 1179; Tiktin), cf. it. morsicare, sp. amusgar, gal. amosgar.Der. mursecătură, s. f. (mușcătură); mîrsecăciune, s. f. (înv., stimul, tentație), pe care Tiktin încerca s-o explice prin sl.

Intrare: mursicare
mursicare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mursicare
  • mursicarea
plural
  • mursicări
  • mursicările
genitiv-dativ singular
  • mursicări
  • mursicării
plural
  • mursicări
  • mursicărilor
vocativ singular
plural
Intrare: murseca
verb (VT14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • murseca
  • mursecare
  • mursecat
  • mursecatu‑
  • mursecând
  • mursecându‑
singular plural
  • mursecă
  • mursecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mursec
(să)
  • mursec
  • mursecam
  • mursecai
  • mursecasem
a II-a (tu)
  • murseci
(să)
  • murseci
  • mursecai
  • mursecași
  • mursecaseși
a III-a (el, ea)
  • mursecă
(să)
  • mursece
  • murseca
  • mursecă
  • mursecase
plural I (noi)
  • mursecăm
(să)
  • mursecăm
  • mursecam
  • mursecarăm
  • mursecaserăm
  • mursecasem
a II-a (voi)
  • mursecați
(să)
  • mursecați
  • mursecați
  • mursecarăți
  • mursecaserăți
  • mursecaseți
a III-a (ei, ele)
  • mursecă
(să)
  • mursece
  • mursecau
  • murseca
  • mursecaseră
verb (VT14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mursica
  • mursicare
  • mursicat
  • mursicatu‑
  • mursicând
  • mursicându‑
singular plural
  • mursică
  • mursicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mursic
(să)
  • mursic
  • mursicam
  • mursicai
  • mursicasem
a II-a (tu)
  • mursici
(să)
  • mursici
  • mursicai
  • mursicași
  • mursicaseși
a III-a (el, ea)
  • mursică
(să)
  • mursice
  • mursica
  • mursică
  • mursicase
plural I (noi)
  • mursicăm
(să)
  • mursicăm
  • mursicam
  • mursicarăm
  • mursicaserăm
  • mursicasem
a II-a (voi)
  • mursicați
(să)
  • mursicați
  • mursicați
  • mursicarăți
  • mursicaserăți
  • mursicaseți
a III-a (ei, ele)
  • mursică
(să)
  • mursice
  • mursicau
  • mursica
  • mursicaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

murseca mursica

  • 1. popular A mușca rupând, sfâșiind.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mușca sfâșia attach_file 2 exemple
    exemple
    • [Pogoanele] erau subt puterea lui Ghiță Lungu, care sta asupra lor ca ursul cînd mursecă juninca. SADOVEANU, M. C. 154.
      surse: DLRLC
    • Într-o zi un cîine turbat s-a năpustit în curtea popii, mursecînd pe Joian, un taur frumos. SANDU-ALDEA, U. P. 26.
      surse: DLRLC
  • 2. regional A strivi, a zdrobi oasele sau carnea unei ființe (vii).
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: învineți

etimologie: