9 definiții pentru murmuitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MURMUITÓR, -OÁRE, murmuitori, -oare, adj. (Înv.) Murmurător. [Pr.: -mu-i-] – Murmui + suf. -tor.

MURMUITÓR, -OÁRE, murmuitori, -oare, adj. (Înv.) Murmurător. [Pr.: -mu-i-] – Murmui + suf. -tor.

murmuitor1, ~oare a [At: MUREȘANU, P. 13/15 / Pl: ~i, ~oare / E: murmui1 + -tor] (Înv) 1 Care murmuie1 (1) Si: murmurător (1). 2 (Pan) Plin de murmur (1), de zumzet.

murmuitor2, ~oare a vz mormăitor

MURMUITÓR, -OÁRE, murmuitori, -oare, adj. (Rar) Care murmură. Împlu aerul văratic de mireasmă și răcoare A popoarelor de muște sărbători murmuitoare. EMINESCU, O. I 85.

murmuitor a. care scoate un murmur: a popoarelor de muște sărbători murmuitoare EM.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

murmuitór (înv.) (-mu-i-) adj. m., pl. murmuitóri; f. sg. și pl. murmuitoáre

murmuitór adj. m. (sil. -mu-i-), pl. murmuitóri; f. sg. și pl. murmuitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MURMUITÓR adj. v. murmurător, susurător, șopotitor.

murmuitor adj. v. MURMURĂTOR. SUSURĂTOR. ȘOPOTITOR.

Intrare: murmuitor
murmuitor adjectiv
  • silabație: mur-mu-i-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • murmuitor
  • murmuitorul
  • murmuitoru‑
  • murmuitoare
  • murmuitoarea
plural
  • murmuitori
  • murmuitorii
  • murmuitoare
  • murmuitoarele
genitiv-dativ singular
  • murmuitor
  • murmuitorului
  • murmuitoare
  • murmuitoarei
plural
  • murmuitori
  • murmuitorilor
  • murmuitoare
  • murmuitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

murmuitor

etimologie:

  • Murmui + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09