2 intrări
6 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
murină sf [At: DN3 / Pl: ~ne / E: lat murrina] (Ant) Cupă romană făcută dintr-un metal prețios, extrem de rar.
MURÍNĂ s.f. (La romani) Cupă făcută dintr-un minereu prețios, extrem de rar. [< lat. murrina < murra – mineral].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MURÍNĂ s. f. (la romani) cupă făcută dintr-un minereu prețios, extrem de rar. (< lat. murrina)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
MURÍN, -Ă adj. de culoare cenușie-brună, ca a șoarecilor. (< fr. murin)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
MURÍNE s. f. pl. subfamilie de mamifere rozătoare din familia muridelor. (< fr. murinés)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
murín adj. m., pl. muríni; f. sg. murínă, pl. muríne
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: murină
murină substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: MDN '08 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Intrare: murin
murin adjectiv
| adjectiv (A1) Surse flexiune: MDN '08, DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)