opțiuni
  • info

3 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MURGIT s. n. (Înv. și reg.) Amurg. – V. murgi1.

murgit sn [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 255 / Pl: (rar) ~uri / E: murgi1] Amurg.

MURGIT s. n. (Reg.) Amurg. – V. murgi1.

MURGIT s. n. (Rar, în loc. adv.) În murgit = pe înserate, în amurg. Cîndu-i colea în murgit, Badea din codru-a ieșit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 286.

murgít, V. amurgit.

MURGI1, pers. 3 murgește, vb. IV. Intranz. (Înv. și reg.) A se însera, a amurgi. – Din murg1.

MURGI1, pers. 3 murgește, vb. IV. Intranz. (Înv. și reg.) A se însera, a amurgi. – Din murg1.

MURGI2, murgesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A căpăta o culoare închisă, întunecată. – Din murg2.

MURGI2, murgesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A căpăta o culoare închisă, întunecată. – Din murg2.

murgi1 [At: PSALT. HUR. 58v/19 / Pzi: 3 ~gește / E: murg1] 1 vi (Îrg) A se însera. 2 vt (Îvr; c. i. ochii) A orbi. 3 vi (Rar) A se lumina de ziuă. 4 vi (Fig; rar) A se ivi în depărtare, a apărea la orizont.

murgi2 vi [At: LM / Pzi: ~gesc / E: murg2] 1-2 (Rar) A deveni murg2 (2, 4). 3 (Pex) A căpăta o culoare închisă, mohorâtă.

AMURGI (-gește) I. vb. unipers. 📆 A se lăsa amurgul, a însera: pînă una alta, amurgește bine (CRG.); ziua (sau lumina) amurgește (BUR.) (ALECS.). II. ‼ vb. intr. A-l apuca seara (pe undeva): se ’ngrămădeau ca lupii asupra unui biet om care a amurgit pe drum (GR. -N.) [👉 MURGI].

MURGI, murgesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A căpăta o culoare închisă, a se întuneca. Chipul ei, gălbejit de boală și de sărăcie, începuse a murgi în vînăt. DELAVRANCEA, S. 184.

MURGI vb. (Ban.) A se însera. Murgseshte. Advesperascit. AC, 354. Etimologie: murg + suf.-i.

murgì v. 1. a amurgi; 2. a apare din depărtare: alții la hotar murgesc BOL.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

murgit (înv., reg.) s. n.

murgit (înv., reg.) s. n.

murgit s. n.

!murgi2 (a ~) (a căpăta o culoare închisă) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. murgește, 3 pl. murgesc, imperf. 3 sg. murgea; conj. prez. 3 să murgească

murgi1 (a ~) (a amurgi) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 sg. murgește, imperf. 3 sg. murgea; conj. prez. 3 sg. să murgească

murgi1 (a ~) (a amurgi) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 sg. murgește, imperf. 3 sg. murgea; conj. prez. 3 sg. să murgească

murgi2 (a ~) (a căpăta o culoare închisă) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. murgesc, imperf. 3 sg. murgea; conj. prez. 3 să murgească

murgi (a amurgi) vb., ind. prez. 3 sg. murgește, imperf. 3 sg. murgea; conj. prez. 3 sg. murgească

murgi (a căpăta o culoare închisă) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. murgesc, imperf. 3 sg. murgea; conj. prez. 3 sg. și pl. murgească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MURGIT s. v. amurg, apus, asfințit, înserare, seară.

murgit s. v. AMURG. APUS. ASFINȚIT. ÎNSERARE. SEARĂ.

MURGI vb. v. amurgi, însera, întuneca, scăpăta.

murgi vb. v. AMURGI. ÎNSERA. ÎNTUNECA. SCĂPĂTA.

Intrare: murgit
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • murgit
  • murgitul
  • murgitu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • murgit
  • murgitului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: murgi (colora)
verb (V407)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • murgi
  • murgire
  • murgit
  • murgitu‑
  • murgind
  • murgindu‑
 singular plural
  • murgește
  • murgiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • murgesc
 (să)
  • murgesc
  • murgeam
  • murgii
  • murgisem
a II-a (tu)
  • murgești
 (să)
  • murgești
  • murgeai
  • murgiși
  • murgiseși
a III-a (el, ea)
  • murgește
 (să)
  • murgească
  • murgea
  • murgi
  • murgise
plural I (noi)
  • murgim
 (să)
  • murgim
  • murgeam
  • murgirăm
  • murgiserăm
  • murgisem
a II-a (voi)
  • murgiți
 (să)
  • murgiți
  • murgeați
  • murgirăți
  • murgiserăți
  • murgiseți
a III-a (ei, ele)
  • murgesc
 (să)
  • murgească
  • murgeau
  • murgiră
  • murgiseră
Intrare: murgi (însera)
verb (V407)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • murgi
  • murgire
  • murgit
  • murgitu‑
  • murgind
  • murgindu‑
 singular plural
  • murgește
  • murgiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • murgesc
 (să)
  • murgesc
  • murgeam
  • murgii
  • murgisem
a II-a (tu)
  • murgești
 (să)
  • murgești
  • murgeai
  • murgiși
  • murgiseși
a III-a (el, ea)
  • murgește
 (să)
  • murgească
  • murgea
  • murgi
  • murgise
plural I (noi)
  • murgim
 (să)
  • murgim
  • murgeam
  • murgirăm
  • murgiserăm
  • murgisem
a II-a (voi)
  • murgiți
 (să)
  • murgiți
  • murgeați
  • murgirăți
  • murgiserăți
  • murgiseți
a III-a (ei, ele)
  • murgesc
 (să)
  • murgească
  • murgeau
  • murgiră
  • murgiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

murgitsubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi murgi DEX '09 DEX '98

murgi, murgescverb

  • 1. rar A căpăta o culoare închisă, întunecată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: întuneca
    • format_quote Chipul ei, gălbejit de boală și de sărăcie, începuse a murgi în vînăt. DELAVRANCEA, S. 184. DLRLC
etimologie:
  • murg DEX '09 DEX '98

murgi, murgescverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.