3 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MURGÍT s. n. (Înv. și reg.) Amurg. – V. murgi1.

murgit sn [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 255 / Pl: (rar) ~uri / E: murgi1] Amurg.

MURGÍT s. n. (Reg.) Amurg. – V. murgi1.

MURGÍT s. n. (Rar, în loc. adv.) În murgit = pe înserate, în amurg. Cîndu-i colea în murgit, Badea din codru-a ieșit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 286.

MURGÍ1, pers. 3 murgește, vb. IV. Intranz. (Înv. și reg.) A se însera, a amurgi. – Din murg1.

MURGÍ1, pers. 3 murgește, vb. IV. Intranz. (Înv. și reg.) A se însera, a amurgi. – Din murg1.

MURGÍ2, murgesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A căpăta o culoare închisă, întunecată. – Din murg2.

MURGÍ2, murgesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A căpăta o culoare închisă, întunecată. – Din murg2.

murgi2 vi [At: LM / Pzi: ~gesc / E: murg2] 1-2 (Rar) A deveni murg2 (2, 4). 3 (Pex) A căpăta o culoare închisă, mohorâtă.

murgi1 [At: PSALT. HUR. 58v/19 / Pzi: 3 ~gește / E: murg1] 1 vi (Îrg) A se însera. 2 vt (Îvr; c. i. ochii) A orbi. 3 vi (Rar) A se lumina de ziuă. 4 vi (Fig; rar) A se ivi în depărtare, a apărea la orizont.

MURGÍ, murgesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A căpăta o culoare închisă, a se întuneca. Chipul ei, gălbejit de boală și de sărăcie, începuse a murgi în vînăt. DELAVRANCEA, S. 184.

MURGI vb. (Ban.) A se însera. Murgseshte. Advesperascit. AC, 354. Etimologie: murg + suf.-i.

murgì v. 1. a amurgi; 2. a apare din depărtare: alții la hotar murgesc BOL.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

murgít (înv., reg.) s. n.

murgí1 (a ~) (a amurgi) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 sg. murgéște, imperf. 3 sg. murgeá; conj. prez. 3 sg. să murgeáscă

murgí2 (a ~) (a căpăta o culoare închisă) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. murgésc, imperf. 3 sg. murgeá; conj. prez. 3 să murgeáscă

murgí (a căpăta o culoare închisă) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. murgésc, imperf. 3 sg. murgeá; conj. prez. 3 sg. și pl. murgeáscă

murgí (a amurgi) vb., ind. prez. 3 sg. murgéște, imperf. 3 sg. murgeá; conj. prez. 3 sg. murgeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MURGÍT s. v. amurg, apus, asfințit, înserare, seară.

murgit s. v. AMURG. APUS. ASFINȚIT. ÎNSERARE. SEARĂ.

arată toate definițiile

Intrare: murgit
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • murgit
  • murgitul
  • murgitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • murgit
  • murgitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: murgi (colora)
verb (V407)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • murgi
  • murgire
  • murgit
  • murgitu‑
  • murgind
  • murgindu‑
singular plural
  • murgește
  • murgiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • murgesc
(să)
  • murgesc
  • murgeam
  • murgii
  • murgisem
a II-a (tu)
  • murgești
(să)
  • murgești
  • murgeai
  • murgiși
  • murgiseși
a III-a (el, ea)
  • murgește
(să)
  • murgească
  • murgea
  • murgi
  • murgise
plural I (noi)
  • murgim
(să)
  • murgim
  • murgeam
  • murgirăm
  • murgiserăm
  • murgisem
a II-a (voi)
  • murgiți
(să)
  • murgiți
  • murgeați
  • murgirăți
  • murgiserăți
  • murgiseți
a III-a (ei, ele)
  • murgesc
(să)
  • murgească
  • murgeau
  • murgi
  • murgiseră
Intrare: murgi (însera)
verb (V407)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • murgi
  • murgire
  • murgit
  • murgitu‑
  • murgind
  • murgindu‑
singular plural
  • murgește
  • murgiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • murgesc
(să)
  • murgesc
  • murgeam
  • murgii
  • murgisem
a II-a (tu)
  • murgești
(să)
  • murgești
  • murgeai
  • murgiși
  • murgiseși
a III-a (el, ea)
  • murgește
(să)
  • murgească
  • murgea
  • murgi
  • murgise
plural I (noi)
  • murgim
(să)
  • murgim
  • murgeam
  • murgirăm
  • murgiserăm
  • murgisem
a II-a (voi)
  • murgiți
(să)
  • murgiți
  • murgeați
  • murgirăți
  • murgiserăți
  • murgiseți
a III-a (ei, ele)
  • murgesc
(să)
  • murgească
  • murgeau
  • murgi
  • murgiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

murgit

etimologie:

murgi (colora)

  • 1. rar A căpăta o culoare închisă, întunecată.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: întuneca un exemplu
    exemple
    • Chipul ei, gălbejit de boală și de sărăcie, începuse a murgi în vînăt. DELAVRANCEA, S. 184.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • surse: DEX '09 DEX '98

murgi (însera)

etimologie:

  • surse: DEX '09