2 intrări

O definiție


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

murencuí, muréncui, vb. IV (reg.) a șovăi, a îngăima, a se bâlbâi.

Intrare: murencuire
murencuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • murencuire
  • murencuirea
plural
  • murencuiri
  • murencuirile
genitiv-dativ singular
  • murencuiri
  • murencuirii
plural
  • murencuiri
  • murencuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: murencui
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • murencui
  • murencuire
  • murencuit
  • murencuitu‑
  • murencuind
  • murencuindu‑
singular plural
  • murencuie
  • murencuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • murencui
(să)
  • murencui
  • murencuiam
  • murencuii
  • murencuisem
a II-a (tu)
  • murencui
(să)
  • murencui
  • murencuiai
  • murencuiși
  • murencuiseși
a III-a (el, ea)
  • murencuie
(să)
  • murencuie
  • murencuia
  • murencui
  • murencuise
plural I (noi)
  • murencuim
(să)
  • murencuim
  • murencuiam
  • murencuirăm
  • murencuiserăm
  • murencuisem
a II-a (voi)
  • murencuiți
(să)
  • murencuiți
  • murencuiați
  • murencuirăți
  • murencuiserăți
  • murencuiseți
a III-a (ei, ele)
  • murencuie
(să)
  • murencuie
  • murencuiau
  • murencui
  • murencuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)