4 definiții pentru muntar
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
muntar sm [At: FRÂNCU – CANDREA, M. 25 / Pl: ~i / E: munte + -ar] (Trs) 1 Persoană care are în grijă vitele trimise la pășune la munte Si: păstor. 2 Membru al familiei care merge zilnic la munte (1), pentru a-și mulge vitele, a prepara untul, brânza etc.
MUNTAR, muntari, s. m. (Regional) Bărbat care mulge în fiecare zi oile sau vacile duse la munte și prepară derivatele de lapte; baci.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MUNTAR, muntari, s. m. (Reg.) Bărbat care mulge oile sau vacile duse la munte și care prepară derivatele laptelui. – Din munte + suf. -ar.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
muntar, muntari, s.m. (reg.) păstor, cel care merge zilnic la munte să mulgă vitele și să prepare brânza, untul.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
muntar, muntarisubstantiv masculin
- 1. Bărbat care mulge în fiecare zi oile sau vacile duse la munte și prepară derivatele de lapte. DLRLCsinonime: baci
- Muntarii sau muntărițele... se adună peste zi și peste noapte la una din măietoarele vecine, unde fierb laptele... fac brînză etc. PAMFILE, I. C. 438. dexonline
-
etimologie:
- munte + sufix -ar. DLRM