4 definiții pentru muntar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

muntar sm [At: FRÂNCU – CANDREA, M. 25 / Pl: ~i / E: munte + -ar] (Trs) 1 Persoană care are în grijă vitele trimise la pășune la munte Si: păstor. 2 Membru al familiei care merge zilnic la munte (1), pentru a-și mulge vitele, a prepara untul, brânza etc.

MUNTÁR, muntari, s. m. (Regional) Bărbat care mulge în fiecare zi oile sau vacile duse la munte și prepară derivatele de lapte; baci.

MUNTÁR, muntari, s. m. (Reg.) Bărbat care mulge oile sau vacile duse la munte și care prepară derivatele laptelui. – Din munte + suf. -ar.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

muntár, muntári, s.m. (reg.) păstor, cel care merge zilnic la munte să mulgă vitele și să prepare brânza, untul.

Intrare: muntar
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muntar
  • muntarul
  • muntaru‑
plural
  • muntari
  • muntarii
genitiv-dativ singular
  • muntar
  • muntarului
plural
  • muntari
  • muntarilor
vocativ singular
  • muntarule
  • muntare
plural
  • muntarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

muntar

  • 1. regional Bărbat care mulge în fiecare zi oile sau vacile duse la munte și prepară derivatele de lapte.
    exemple
    • Muntarii sau muntărițele... se adună peste zi și peste noapte la una din măietoarele vecine, unde fierb laptele... fac brînză etc. PAMFILE, I. C. 438.
      surse: dexonline

etimologie:

  • munte + sufix -ar.
    surse: DLRM