2 intrări
8 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MUNICIPALIZA, municipalizez, vb. I. Tranz. (Rar) A transforma un oraș în municipiu (1). – Din fr. municipaliser.
MUNICIPALIZA, municipalizez, vb. I. Tranz. (Rar) A transforma un oraș în municipiu (1). – Din fr. municipaliser.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
municipaliza vt [At: COSTINESCU / Pzi: ~zez / E: fr municipaliser] (Rar) 1 (C. i. un oraș) A transforma în municipiu (2). 2 (C. i. bunuri, averi) A trece din proprietatea particulară în proprietatea unui municipiu (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MUNICIPALIZA vb. I. tr. (Rar) 1. A transforma (un oraș) în municipiu. 2. A trece un bun proprietate particulară în proprietatea unui municipiu. [Cf. fr. municipaliser].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MUNICIPALIZA vb. tr. 1. a transforma în municipiu. 2. a trece un bun imobiliar particular în proprietatea unui municipiu. (< fr. municipaliser)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*municipalizéz v. tr. (d. municipal). Prefac în municipal, supun administrațiuniĭ comunale.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
municipaliza (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. municipalizez, 3 municipalizează; conj. prez. 1 sg. să municipalizez, 3 să municipalizeze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
municipaliza (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 municipalizează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
municipaliza vb., ind. prez. 3 sg. municipalizează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
municipaliza, municipalizezverb
-
- 2. A trece un bun proprietate particulară în proprietatea unui municipiu. DN
etimologie:
- municipaliser DEX '09 DEX '98 DN