2 intrări
3 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MUNDA s. f. Grup de șase limbi vechi, aglutinante, vorbite în India centrală. (cf. fr. mounda)
Munda f. vechiu oraș în Spania: victoria lui Cezar asupra fiilor lui Pompeiu (45 a. Cr.).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
MUNDA s. n.: în sintagma limbă munda (v.).
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
Intrare: Munda
Munda
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: munda
| substantiv feminin (F149) Surse flexiune: MDN '08 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
mundasubstantiv feminin
- 1. Grup de șase limbi vechi, aglutinante, vorbite în India centrală. MDN '00
etimologie:
- mounda MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.