6 definiții pentru muncitorime


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUNCITORÍME s. f. Totalitatea muncitorilor (2); mulțime de muncitori. – Muncitor + suf. -ime.

MUNCITORÍME s. f. Totalitatea muncitorilor (2); mulțime de muncitori. – Muncitor + suf. -ime.

muncitorime sf [At: ARDELEANU, V. P. 140 / E: muncitor + -ime] 1 Totalitate a muncitorilor (4). 2 Mulțime de muncitori (4).

MUNCITORÍME s. f. (Cu sens colectiv) Totalitatea muncitorilor, mulțime de muncitori.

MUNCITORÍME ~i f. (colectiv de la muncitor) 1) Totalitate a muncitorilor. 2) Mulțime de muncitori. /muncitor + suf. ~ime


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

muncitoríme s. f., g.-d. art. muncitorímii

muncitoríme s. f., g.-d. art. muncitorímii

Intrare: muncitorime
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muncitorime
  • muncitorimea
plural
genitiv-dativ singular
  • muncitorimi
  • muncitorimii
plural
vocativ singular
plural

muncitorime

  • 1. Totalitatea muncitorilor; mulțime de muncitori.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Muncitor + sufix -ime.
    surse: DEX '98 DEX '09