7 definiții pentru muncitorime

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUNCITORIME s. f. Totalitatea muncitorilor (2); mulțime de muncitori. – Muncitor + suf. -ime.

MUNCITORIME s. f. Totalitatea muncitorilor (2); mulțime de muncitori. – Muncitor + suf. -ime.

muncitorime sf [At: ARDELEANU, V. P. 140 / E: muncitor + -ime] 1 Totalitate a muncitorilor (4). 2 Mulțime de muncitori (4).

MUNCITORIME s. f. (Cu sens colectiv) Totalitatea muncitorilor, mulțime de muncitori.

MUNCITORIME ~i f. (colectiv de la muncitor) 1) Totalitate a muncitorilor. 2) Mulțime de muncitori. /muncitor + suf. ~ime

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

muncitorime s. f., g.-d. art. muncitorimii

muncitorime s. f., g.-d. art. muncitorimii

muncitorime s. f., g.-d. art. muncitorimii

Intrare: muncitorime
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muncitorime
  • muncitorimea
plural
genitiv-dativ singular
  • muncitorimi
  • muncitorimii
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

muncitorimesubstantiv feminin

  • 1. Totalitatea muncitorilor; mulțime de muncitori. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Muncitor + sufix -ime. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.