7 definiții pentru mumbaiegiu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
mumbaiegiu sn [At: (a. 1693) ȘIO II?, 85 / V: (înv) bumb~ / Pl: ~gii / E: tc mubayaaci] (Ist) Comisar turc care organiza mumbaiaua Si: (rar) mubaiegi-aga.
mubaia sf vz mumbaia
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bumbaiegiu s.m. v. mumbaiegiu.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
mubaĭegíŭ și (ob.) mumbaĭegíŭ1 n. (turc. mubaĭağy, din mübaĭe’ağy). Vechĭ. Comisar turcesc însărcinat să cumpere grîne și oĭ p. statu turcesc. – Și bumb-.[1]
- 1. În „Ortografic (2002)”: mumbaĭergíŭ. — LauraGellner
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mumbaĭá, mumbaĭegíŭ, V. mub-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mumbaiegiu (înv.) s. m., art. mumbaiegiul; pl. mumbaiegii, art. mumbaiegiii (desp. -gi-ii)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mumbaiegiu (înv.) s. m., art. mumbaiegiul; pl. mumbaiegii, art. mumbaiegiii (-gi-ii)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de gall
- acțiuni
Intrare: mumbaiegiu
mumbaiegiu substantiv masculin
| substantiv masculin (M69) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)