10 definiții pentru molcomitor

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOLCOMITOR, -OARE, molcomitori, -oare, adj. (Pop.) Care liniștește, potolește, calmează. – Molcomi + suf. -tor.

MOLCOMITOR, -OARE, molcomitori, -oare, adj. (Pop.) Care liniștește, potolește, calmează. – Molcomi + suf. -tor.

molcomitor, ~oare a [At: F (1891), 326 / V: mul~ / Pl: ~i, ~oare / E: molcomi + -tor] 1 (Pop) Care liniștește. 2 (Îvr) Umil.

MOLCOMITOR, -OARE, molcomitori, -oare, adj. (Rar) Liniștitor, potolitor, calmant. Și tot mai blînd răsună cîntări molcomitoare. PĂUN-PINCIO, P. 93.

mulcomitor, ~oare a vz molcomitor

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

molcomitor (pop.) adj. m., pl. molcomitori; f. sg. și pl. molcomitoare

molcomitor (pop.) adj. m., pl. molcomitori; f. sg. și pl. molcomitoare

molcomitor adj. m., pl. molcomitori; f. sg. și pl. molcomitoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MOLCOMITOR adj. v. alinător, calmant, liniștitor.

molcomitor adj. v. ALINĂTOR. CALMANT. LINIȘTITOR.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MOLCOMITÓR, -OÁRE adj. 1. (Popular) Care liniștește (v. l i n i ș t i t o r), potolește, calmează (v. c a l m a n t). După aceste vorbe mulcomitoare, Trandafirescu nu se prea liniștea. . . se îndîrjea și mai tare. F (1891), 326. Și tot mai blînd răsună cîntări molcomitoare. PĂUN-PINCIO, P. 93. Rădăcina-i amară, Mulcomitoare de chin, care numai decît îi alină Orice dureri. MURNU, I. 238. ◊ (Adverbial) Curg zilele spre cimitir. . . Și-acolo, încet, molcomilor Se-adună în suspine. BACOVIA, O. 180. 2. (Învechit, rar) Umil, supus. Cf. LEX. MARS. 213. – Pl.: molcomitori, -oare. – Și: mulcomitór, -oáre adj. – Molcomi + suf. -tor.

Intrare: molcomitor
molcomitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • molcomitor
  • molcomitorul
  • molcomitoru‑
  • molcomitoare
  • molcomitoarea
plural
  • molcomitori
  • molcomitorii
  • molcomitoare
  • molcomitoarele
genitiv-dativ singular
  • molcomitor
  • molcomitorului
  • molcomitoare
  • molcomitoarei
plural
  • molcomitori
  • molcomitorilor
  • molcomitoare
  • molcomitoarelor
vocativ singular
plural
mulcomitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

molcomitor, molcomitoareadjectiv

etimologie:
  • Molcomi + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.