2 intrări
32 de definiții
din care- explicative (20)
- morfologice (3)
- relaționale (4)
- specializate (2)
- altele (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
mulcomit, ~ă a, sn vz molcomit
MOLCOMI, molcomesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) calma. ♦ Tranz. A mângâia; a îmbuna, a împăca. [Var.: mulcomi vb. IV] – Din molcom.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MOLCOMI, molcomesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) calma. ♦ Tranz. A mângâia; a îmbuna, a împăca. [Var.: mulcomi vb. IV] – Din molcom.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MOLCOMIT, -Ă, molcomiți, -te, adj. (Pop.) Încet, lent, liniștit, domol. – V. molcomi.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MOLCOMIT, -Ă, molcomiți, -te, adj. (Pop.) Încet, lent, liniștit, domol. – V. molcomi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MULCOMI vb. IV v. molcomi.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MULCOMI vb. IV v. molcomi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
MULCOMI vb. IV v. molcomi.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mâlcomi v vz molcomi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
molcomi [At: BIBLIA (1688), 3412/47 / V: mulcămi, mul~, (înv) mulcumi / Pzi: ~mesc / E: molcom] 1 vi (Înv) A sta nemișcat, neclintit. 2 vi (Înv) A sta în expectativă. 3 vr A se încetini. 4-5 vrt (Pop) A (se) liniști. 6 vt (Pop) A mângâia. 7-8 vtr (Pop) A (se) îmbuna. 9 vt (Pop) A convinge. 10 vi (înv) A se supune. 11 vr A se linguși.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
molcomit1 sm [At: CONV. LIT. XLIII, 926 / V: ~cum~ / E: molcomi] (Reg) Zgomot ușor și monoton.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
molcomit2, ~ă a [At: MARIAN, S. R. I, 117 / V: mul~ / Pl: ~iți, ~e / E: molcomi] 1 (Pop) Lent. 2 Cu mișcări liniștite, domoale.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
molcumit sn vz molcomit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mulcămi v vz molcomi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mulcomi v vz molcomi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mulcumi v vz molcomi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
multcomi v vz molcomi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MOLCOMI, molcomesc, vb. IV. Tranz. (Și în forma mulcomi) A liniști, a astîmpăra, a potoli, a îmblînzi; a alina. Ei, nu te necăji, nevastă tînără și frumoasă, spuse molcomind-o Goldiș. V. ROM. decembrie 1953, 67. Fata... se mira ce are Cînele, și blîndă ea l-a mulcomit. COȘBUC, P. I 251. I-ar fi putut îmbuna și mulcomi. MARIAN, O. I 7. ◊ Refl. Furia incendiului se mulcomise. REBREANU, R. II 157. – Variantă: mulcomi vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MOLCOMIT, -Ă, molcomiți, -te, adj. Calmat, liniștit, domolit; împăcat. (Adverbial) Auzi, măi Bujor, zise el molcomit, d-apoi că n-am zis eu că nu ți-o dau. SLAVICI, N. I 76.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A MOLCOMI ~esc tranz. pop. A face să se molcomească; a liniști; a potoli; a calma; a domoli; a ogoi. /Din molcom
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE MOLCOMI mă ~esc intranz. pop. 1) (despre fenomene ale naturii sau despre manifestări ale oamenilor) A pierde din intensitate (până la încetare); a deveni molcom; a se domoli; a se liniști; a se potoli; a se ogoi; a se tempera; a se modera. 2) (despre ființe) A deveni calm, înfrânându-se; a se domoli; a se ogoi; a se tempera; a se modera. /Din molcom
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
molcomì v. a alina, a potoli.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mîlcomésc v. tr. (d. mîlcom). Vechĭ. Liniștesc. V. intr. Tac molcom. V. refl. Mă liniștesc. Azĭ. Nord. Molcomesc și mulcomesc, liniștesc, fac să tacă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
múlca, múlcu, și mulcomésc, V. mîlcom, mîlcomesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
molcomi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. molcomesc, 3 molcomește, imperf. 1 molcomeam; conj. prez. 1 sg. să molcomesc, 3 să molcomească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
molcomi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. molcomesc, imperf. 3 sg. molcomea; conj. prez. 3 să molcomească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
molcomi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. molcomesc, imperf. 3 sg. molcomea; conj. prez. 3 sg. și pl. molcomească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MOLCOMI vb. v. astâmpăra, calma, domoli, liniști, potoli, smeri, tempera, umili.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MOLCOMIT adj. v. domol, încet, lent, lin, liniștit, măsurat, potolit, tacticos, temperat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
molcomi vb. v. ASTÎMPĂRA. CALMA. DOMOLI. LINIȘTI. POTOLI. SMERI. TEMPERA. UMILI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
molcomit adj. v. DOMOL. ÎNCET. LENT. LIN. LINIȘTIT. MĂSURAT. POTOLIT. TACTICOS. TEMPERAT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
mâlcomi, mâlcomesc, vb. IV (reg.) a (se) liniști, a tăcea.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
molcomi, molcomesc, vb. tranz., refl. – 1. A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) calma. 2. A mângâia, a îmbuna. – Din molcom (DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MOLCOMI vb. IV. 1. I n t r a n z. (Învechit) A sta nemișcat, neclintit. Și deaca am auzit cuvântul acesta, mi-am spart hainele meale. . . și zmulgeam perii capului mieu și den barba mea și șădeam mîlcomind (ș i a m s t a t î n c r e m e n i t B 1 938). BIBLIA (1 688), 3412/47. ♦ A sta în expectativă. Ci dar întru acești ani dentăi ai domniei lui, molcomind el ca să vază ce fac nemții și ungurii (începutul sec. XVIII). MAG. IST. I, 226/22. ♦ R e f l. A se încetini. Mersul spre înmulțirea populațiunii s-a molcomit. I. IONESCU, P. 188. 2. R e f l. și t r a n z. (Popular) A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) calma. De veți mai îndrăzni a face ceva lucru nou în contra lui, nu vom agiuta mai mult, nici vom mulcumi mai mult lucrul și apăra pre voi. ȘINCAI, HR. II, 33/11. Să așteptăm până să vor mai mulcomi duhurile cele înfierbîntate. GT (1838), 522/15. Acolo . . . petrecu el mai mult timp . . . pînă ce se mai molcomiră boierii. MARIAN, T. 152, cf. id. NU. 823. După ce i-am expus motivele. . . s-a molcomit. SBIERA, F. S. 259, cf. 157. Furia incendiului se mulcomise. REBREANU, R. II, 157. Mulcomindu-și puțin emoția, izbuti să-i spună rugător. . . id. P. S. 108. Încetul cu încetul mînia lui de profet supărat s-a mulcomit. V. ROM. ianuarie 1960, 20. Spune-mi: unde ții tu inimioara teu, că dacă aș ști-o eu unde-i apoi tot m-aș mai molcomi. SBIERA, P. 62, cf. 11. ◊ A b s o l. (Învechit, rar) Și vrînd să răsplătească Lupului și lui Buzdugan pentru răotățile ce făcuse . . . au socotit să-i ducă molcomind, să-i dea în mîinile pașăi (începutul sec. XVIII). MAG. IST. I, 279/14. 3. T r a n z. (Popular) A mîngîia; a îmbuna, a împăca; a convinge. Mulțime de paținachi au încungiurat Odriul. . . pre carii cu banii i-au mulcomit Briennie, de s-au tras de la cetate. ȘINCAI, HR. I, 207/3. Unii copii plîng mai încet, alții însă așa de tare, că nu ești în stare să-i molcomești. MARIAN, NA. 180, cf. id. O. I, 7. Și flămînde erau fetele văduvei Leanca, încît nici cu vorba, nici cu poveștile nu le-au putut mulcomi. CONV. LIT. XXVII, 216. Plînsetul lui mulcomit-a pe-ai noștri; și-amarul mîniei Stinsu-s-a-n pepturi. COȘBUC, AE. 31. [Fata] se mira ce are Cîinele și blîndă ea l-a mulcomit. id. P. I, 251. Ei, nu te necăji, nevastă tînără și frumoasă, spuse molcomind-o Goldiș. V. ROM. decembrie 1953, 67. Îndată i s-au și făcut Iui Busuioc o jale și un dor ca acela. . . Dară frate-său tot l-au mălcomit și l-au îndemnat ba cu una, ba cu alta. SBIERA, P. 101. Îi tot mulcămește ca să aștepte pînă se face ziuă, ș-apoi pe toți îi îndestulește. RETEGANUL, ap. CADE. Floricica-așa grăiește. Pe maică-sa mulcomește. ȘEZ. XII, 98. Baba, ca să-i molcomească, făcu o turtă de cenușă și o învălui în spuză, zicînd că le va da după ce să va coace. CĂTANĂ, P. B. II, 129. ◊ R e f l. Fata, auzind aceasta, se mai mulcomi puțin și începu a fi mai voioasă. MARIAN, O. II, 184. 4. I n t r a n z. (Învechit) A se supune, a se smeri. Greșit-ai, mîlcomeaște. BIBLIA (1 688), 32/19. Cu cuviință iaste și a mîlcomi împreună cu unul sau cu doi (sfîrșitul sec. XVIII). CAT. MAN. II, 225. ♦ R e f l. A se linguși. Și eu voi înceape a mă mulcomi, să văd, au nu mi-ar fi ceva mai bine. ȚICHINDEAL, F. 104/13. – Prez. ind.: molcomesc. – Și: mulcomi, (învechit și regional) mălcomí, mîlcomi, (regional) molcumí (COV. LIT. XLIII, 926), mulcămí, (învechit) mulcumi vb. IV. – V. molcom.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MOLCOMÍT1 s. n. (Regional) Zgomot ușor și monoton. Apa vijlia într-una. . . vîjîitul ei se molcumea, ca un cîntec de leagăn. Acest molcumit vrăjea auzul străjerului și îi amorțea simțurile. CONV. LIT. XLIII, 926. – Și: molcumit s. n. – V. molcomi.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MOLCOMÍT'2, -Ă adj. (Popular) Încet, lent, liniștit, potolit, domol; cu mișcări lente, liniștite, domoale. Cînd are să fie foamete. . . păsările nu umblă mai lin sau nu sînt mai molcomite, toate umblă după mîncare. MARIAN, S. R. I, 117. Pe șoseaua ce leagă Bicazul de Dodeni se ivește primul om. Mulcomit e pasul lui. V. ROM. martie 1954, 222, cf. NOVACOVICIU, C. D. II, 13. – Pl.: molcomiți, -te. - Și: mulcomit, -ă adj. – V. molcomi.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
molcomi, molcomescverb
- 1. A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) calma. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ei, nu te necăji, nevastă tînără și frumoasă, spuse molcomind-o Goldiș. V. ROM. decembrie 1953, 67. DLRLC
- Fata... se mira ce are Cînele, și blîndă ea l-a mulcomit. COȘBUC, P. I 251. DLRLC
- I-ar fi putut îmbuna și mulcomi. MARIAN, O. I 7. DLRLC
- Furia incendiului se mulcomise. REBREANU, R. II 157. DLRLC
-
etimologie:
- molcom DEX '98 DEX '09
molcomit, molcomităadjectiv
- 1. Calmat, domol, domolit, lent, liniștit, împăcat, încet. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Auzi, măi Bujor, zise el molcomit, d-apoi că n-am zis eu că nu ți-o dau. SLAVICI, N. I 76. DLRLC
-
etimologie:
- molcomi DEX '98 DEX '09