3 intrări

36 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MULÁ2 s. f. v. mola2.

MULÁ1, mulez, vb. I. Tranz. 1. A da formă unui obiect, prin presarea materialului plastic în tipare sau în matrițe. ♦ Fig. A da forma dorită, a modela, a fasona; a transforma. 2. A scoate în relief, a contura corpul sau o parte a corpului omenesc. ♦ Refl. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) A se lipi de corp (scoțându-i în evidență formele). – Din fr. mouler.

MULÁ1, mulez, vb. I. Tranz. 1. A da formă unui obiect, prin presarea materialului plastic în tipare sau în matrițe. ♦ Fig. A da forma dorită, a modela, a fasona; a transforma. 2. A scoate în relief, a contura corpul sau o parte a corpului omenesc. ♦ Refl. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) A se lipi de corp (scoțându-i în evidență formele). – Din fr. mouler.

mula1 [At: NEGULICI / Pzi: ~lez / E: fr mouler] 1 vt (C. i. materiale, obiecte) A executa prin turnare într-un tipar sau într-o matriță. 2 vt (Fig) A da forma dorită Si: a fasona, a modela. 3 vt (Pex) A transforma. 4 vt (C. i. o parte a corpului sau corpul omenesc) A scoate în relief Si: a contura, a reliefa. 5 vr (D. obiecte de îmbrăcăminte) A se lipi de corp conturându-i formele.

MULÁ, mulez, vb. I. 1. Tranz. A da formă unui obiect prin presare în tipare sau în matrițe a materialului plastic. (Fig.) Arătînd spre cicatrice: de ce nu încerci o grefă? Treci într-o zi pe la Juvara, el cu plastica lui te mulează din nou. C. PETRESCU, î. II 241. 2. Refl. (Despre îmbrăcăminte) A se lipi și a scoate în relief formele corpului.

MULÁ vb. I. tr. A fasona un material plastic prin presare în forme sau în matrițe. 2. refl. (Despre o haină etc.) A se lipi de corp; a lua perfect forma corpului. [< fr. mouler].

MULÁ vb. I. tr. 1. a da formă unui material plastic prin presare în tipare sau în matrițe. ◊ (fig.) a modela, a fasona. 2. a scoate în relief, a contura corpul omenesc sau o parte a lui. II. refl. (despre haine etc.) a lua perfect forma corpului. (< fr. mouler)

A SE MULÁ se ~eáză intranz. (mai ales despre haine) A se lipi de corp, luând perfect forma lui. /<fr. mouler

A MULÁ ~éz tranz. 1) (materiale plastice) A fasona prin presare în forme sau în matrițe. 2) (tiparul unui obiect) A scoate folosind un material plastic. 3) A scoate în relief; a contura. 4) fig. A face să capete forma dorită; a fasona; a modela. /<fr. mouler

MOLÁ2, molale, s. f. (Înv.) Preot musulman; judecător turc, superior cadiului, în marile orașe. [Var.: mulá s. f.] – Din tc. molla.

MUL3 subst. v. mulă.

MÚLĂ, mule, s. f. (Rar) Mulaj; p. ext. tipar, formă [Var.: mul subst.] – Din fr. moule.

MÚLĂ, mule, s. f. (Rar) Mulaj; p. ext. tipar, formă [Var.: mul subst.] – Din fr. moule.

mola4 vi [At: AN. DOBR. IV, nr. 1, 122 / Pzi: ~lez / E: mola1] (Mrn) A da drumul unei parâme, unui lanț etc.

mola2 sf [At: NECULCE, L. 167 / V: mula (A și: mula, Pl: mulale) sf, molah sm / Art.: molaua / E: tc molla, mollah] 1 (Tcî) Titlu dat preoților musulmani. 2 (Tcî) Judecător turc, superior cadiului, în marile orașe Si: hoge.

mul4 s [At: NEGULICI / V: mu sf / Pl: nct / E: fr moule] (Rar) 1 Mulaj (1). 2 (Pex) Tipar, formă.

mul3 sns [At: MOLDOVAN, Ț. N. 328 / E: ger Mull] (Rar) Muselină.

mu1 sf [At: LM / V: mo / Pl: ~le / E: cf mul1] (Reg) 1 Catâr, fără deosebire de sex. 2 Epitet pentru un cal urât, mare și greoi. 3 Epitet pentru un om lipsit de energie, moale, prost, nepriceput. 4 Om tăcut, morocănos.

MOLÁ2 s. f. (Turcism înv.) Preot musulman; judecător turc, superior cadiului, în marile orașe. [Var.: mulá s. f.] – Din tc. molla.

MÚLĂ s.f. (Franțuzism) Tipar, formă (în croitorie). [< fr. moule].

MÚLĂ s. f. mulaj; (p. ext.) tipar, formă (în croitorie). (< fr. moule)

molà m. judecător mahomedan (în orașele mari). [Turc. MOLLA].

molá f. (turc. ar. mollá). În țările musulmane, titlu dat funcționarilor politicĭ și religioșĭ, marilor negustorĭ și altora (fr. mollah).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mulá (a ~) vb., ind. prez. 3 muleáză

mulá vb., ind. prez. 1 sg. muléz, 3 sg. și pl. muleáză

molá2 (înv.) s. f., art. moláua, g.-d. art. molálei; pl. molále, art. molálele

molá s. f., art. moláua, g.-d. art. molálei; pl. molále


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MULA vb. a contura, a evidenția, a reliefa. (Rochia îi ~ corpul.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

molá s. f. – Titlu onorofic pentru demnitarii turci. Tc. mola, din arab. maula (Eguilaz 465; Șeineanu, III, 81; Lokotsch 1448). Sec. XIX, înv.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

múlă, múle, s.f. (reg.) 1. catâr. 2. cal urât, greoi. 3. om lipsit de energie, bleg, prost.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

molá s. f. (Turcism, înv.) Preot musulman; judecător turc superior cadiului în marile orașe; hoge, jurisconsult. [Art.: molauaVar. mulá s. f., moláh s. m.] – Din tc. molla.

Intrare: mula
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mula
  • mulare
  • mulat
  • mulatu‑
  • mulând
  • mulându‑
singular plural
  • mulea
  • mulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mulez
(să)
  • mulez
  • mulam
  • mulai
  • mulasem
a II-a (tu)
  • mulezi
(să)
  • mulezi
  • mulai
  • mulași
  • mulaseși
a III-a (el, ea)
  • mulea
(să)
  • muleze
  • mula
  • mulă
  • mulase
plural I (noi)
  • mulăm
(să)
  • mulăm
  • mulam
  • mularăm
  • mulaserăm
  • mulasem
a II-a (voi)
  • mulați
(să)
  • mulați
  • mulați
  • mularăți
  • mulaserăți
  • mulaseți
a III-a (ei, ele)
  • mulea
(să)
  • muleze
  • mulau
  • mula
  • mulaseră
Intrare: mola (preot)
mola2 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F149)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mola
  • molaua
plural
  • molale
  • molalele
genitiv-dativ singular
  • molale
  • molalei
plural
  • molale
  • molalelor
vocativ singular
plural
mula2 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F149)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mula
  • mulaua
plural
  • mulale
  • mulalele
genitiv-dativ singular
  • mulale
  • mulalei
plural
  • mulale
  • mulalelor
vocativ singular
plural
Intrare: mulă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mu
  • mula
plural
  • mule
  • mulele
genitiv-dativ singular
  • mule
  • mulei
plural
  • mule
  • mulelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mul
  • mulul
  • mulu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • mul
  • mulului
plural
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mula

  • 1. A da formă unui obiect, prin presarea materialului plastic în tipare sau în matrițe.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • figurat Arătînd spre cicatrice: de ce nu încerci o grefă?... Treci într-o zi pe la Juvara, el cu plastica lui te mulează din nou. C. PETRESCU, î. II 241.
      surse: DLRLC
  • 2. A scoate în relief, a contura corpul sau o parte a corpului omenesc.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00 sinonime: contura evidenția reliefa
    • 2.1. reflexiv (Despre obiecte de îmbrăcăminte) A se lipi de corp (scoțându-i în evidență formele).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

mola (preot) mula

  • 1. turcism (învechit) Preot musulman; judecător turc, superior cadiului, în marile orașe.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

mulă mul

etimologie: