2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mulți vtr [At: PSALT. 3 / Pzi: esc / E: mult] (Înv) 1-2 A (se) înmulți.

înmulțésc v. tr. (d. mult). Măresc, multiplic o cantitate, un număr: a înmulți jandarmiĭ ruralĭ. Aritm. Măresc un număr de atîtea orĭ cîte unitățĭ se află într’al doilea număr. V. refl. Cresc, sporesc în cantitate orĭ în număr: Jidaniĭ s’aŭ înmulțit grozav în România. – Și îmulțesc. Vechĭ și mulțesc.

mulțíe și -íre f. și -ít n., pl. urĭ. Vechĭ. Mulțime.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MULȚÍ vb. v. crește, înmulți, mări, ridica, spori, urca.

mulți vb. v. CREȘTE. ÎNMULȚI. MĂRI. RIDICA. SPORI. URCA.

Intrare: mulțire
mulțire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mulțire
  • mulțirea
plural
  • mulțiri
  • mulțirile
genitiv-dativ singular
  • mulțiri
  • mulțirii
plural
  • mulțiri
  • mulțirilor
vocativ singular
plural
Intrare: mulți
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mulți
  • mulțire
  • mulțit
  • mulțitu‑
  • mulțind
  • mulțindu‑
singular plural
  • mulțește
  • mulțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mulțesc
(să)
  • mulțesc
  • mulțeam
  • mulții
  • mulțisem
a II-a (tu)
  • mulțești
(să)
  • mulțești
  • mulțeai
  • mulțiși
  • mulțiseși
a III-a (el, ea)
  • mulțește
(să)
  • mulțească
  • mulțea
  • mulți
  • mulțise
plural I (noi)
  • mulțim
(să)
  • mulțim
  • mulțeam
  • mulțirăm
  • mulțiserăm
  • mulțisem
a II-a (voi)
  • mulțiți
(să)
  • mulțiți
  • mulțeați
  • mulțirăți
  • mulțiserăți
  • mulțiseți
a III-a (ei, ele)
  • mulțesc
(să)
  • mulțească
  • mulțeau
  • mulți
  • mulțiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)